Parcă sunt scoase din cutie. Într-o mare de studenți cu blugi, tricouri și bluze cu etichete de firmă, Luiza și Tatiana fac notă discordantă. Pe Luiza, o zvârlugă de fată, nu o să o prinzi niciodată cumpărându-și haine de la mall, iar Tatiana, o duduie înaltă și liniștită, ai impresia că își comandă haine numai din cataloagele marilor firme de modă.

Mamele amândurora sunt croitorese, așa că moda a fost omniprezentă în viața lor. Când era copil, Luiza dormea în lada de materiale a mamei și fura meserie involuntar, de fiecare dată când se ducea la fabrica de confecții unde lucra mama ei. Mai târziu, munceau amândouă la idei de design atunci când Luiza avea nevoie de ceva nou de îmbrăcat. Pe de altă parte, Tatiana avea mereu plăcerea de a le face hăinuțe păpușilor și fura nasturi din cutia de accesorii a mamei „pentru că aveau păpușile nevoie”.

Cu toate acestea niciuna dintre ele nu a ajuns la facultatea de design vestimentar după terminarea liceului. Tatiana, cu „acea gândire insuflată de societate și de mediu”, a făcut o alegere pragmatică și s-a înscris la facultatea de Comerț de la ASE, pentru că astfel „se găsește mai ușor de lucru” după perioada studenției. Luiza era tentată de  Facultatea de Relații Economice Internaționale dar a ajuns să urmeze cursurile facultății de Comunicare și Relații Publice de la SNSPA. „Mamă, o să mă vezi la știri” declara viitoarea prezentatoare TV.

Debordând de competitivitate, Luiza nu s-a mulțumit doar cu activitatea din facultate. A intrat în organizația studențească Voluntari pentru Idei și Proiecte unde s-a implicat în departamentul de resurse umane, fiind atrasă de recrutare și Learning & Development. Credea că și-a găsit chemarea.

Între timp, Tatiana urma traseul pragmatic al studentului model. A intrat într-o corporație în anul al III-lea de facultate unde a lucrat mai bine de patru ani. De aici a învățat ce înseamnă „responsabilitatea, organizarea, și a-ți spune punctul de vedere” – aspecte care la ea nu erau încă șlefuite.

La intrarea în Universitatea Alternativă, amândouă au prins „microbul” antreprenoriatului. Când cineva din universitate a întrebat-o pe Tatiana la interviul de selecție ce ar vrea să facă dacă nu ar avea nici o restricție, ea a răspuns senină „mi-ar plăcea să deschid un butic de haine și să scriu”. Atunci și-a dat seama că nu o oprea nimic să facă asta. Ținea doar de ea. Așa că s-a înscris în incubatorul de afaceri și a pornit la drum. Luiza s-a lăsat mai greu convinsă că are stofă de femeie de afaceri. Ea vroia doar  să facă niște bani de buzunar.

După ce într-o iarnă, de revelion, Luiza i-a interzis fratelui său să se ducă la o petrecere cu un „papion oribil din satin”, s-a apucat să coasă de mână primul ei papion. A fost un succes și au mai urmat și altele. „Papioanele pe care le făceam pe vremea aia, le vindeam fără a lua bani pe ele, pentru că îmi era rușine”, mărturisește ea. Visul cel mare era să aibă o pagină de Facebook pe care să pună poze ale creațiilor sale, prietenii să dea „Like” și eventual să cumpere ceva de la ea.

A intervenit Cladiu Florescu să îi salveze ideea. Bun prieten și coleg, Claudiu i-a propus să pornească o afacere împreună. S-a întâlnit cu ea la o cafea la Cafepedia unde i-a zis că el se va ocupa de vânzari și marketing iar ea de design și producție. „Și vezi că mâine e pitch în fața celor de la ING Bank.” i-a spus el foarte senin. Era ora 5 după amiaza, iar pitch-ul constă într-o prezentare orală pe care un student din incubator trebuie să o facă în fața unei comisii de experți pentru a dovedi viabilitatea afacerii sale. „Claudiu, eu nu o să fac asta” își amintește că a bâiguit Luiza. A doua zi, la ora 6, a ținut o prezentare care s-a dovedit a fi surprinzător de bună. Așa e ea, mai impulsivă.

Nu a trecut mult timp și fetele au ajuns să lucreze împreună. Porniseră la drum pe cont propriu până când Silvia Purel din echipa universității le-a oprit pe hol și le-a zis: „tu faci papioane și vrei hăinuțe, ea face eșarfe și vrea hăinuțe … de ce nu faceți voi business-ul ăsta împreună?” Luiza, fără să stea prea mult pe gânduri, îi spune Tatianei: „hai să mergem să vorbim un pic”. După o jumătate de oră hotărârea de a lucra împreuna a fost luată.

Asta a fost partea ușoară. De atunci, le aștepta un drum sinuos. Multe au fost momentele în care s-au gândit să renunțe sau să se despartă. Prietenii și mentorii din Universitatea Alternativă au fost alături de ele în momentele de cumpănă. „Am ieșit de multe ori plângând din cameră” se destăinuie Luiza, iar Tatiana își amintește de maratonul de 5 ore, de conversații personale și dificile, mediatizat de Vlad Atanasiu care le-a schimbat complet perspectiva asupra relației lor personale și de afaceri. „Universitatea Alternativă a fost mereu ca o plasă de siguranță pentru noi” spun ele.

Momente de cumpănă, bucurii și sacrificii. „Dar despre asta e cursul vieții”, spune Luiza, „să te prinzi care e rostul tău în viață și să găsești sensul ăla, indiferent de vârstă. La fiecare pas să îți pui întrebările: «E despre mine?», « Mă regăsesc aici?»,  «E în acord cu valorile și principiile mele?» Și dacă trebuie să faci niște sacrificii, atâta timp cât știi că e pentru scopul ăla, merită”. „Dacă simți că drumul tău este despre altceva”, o completează Tatiana „îndrăznește să faci acel ceva. Chiar dacă este greu. Încearcă”.