was successfully added to your cart.

De data aceasta Learning Day-ul s-a mutat în grădina Universității Alternative unde s-a produs o explozie de culori și energie: studenții povestesc, râd, zâmbesc; peste tot în grădină sunt așezate mese încărcate cu fructe proaspete, scaune colorate și bean bags.

Rețeta rețetelor

Zumzetul încetează când Tori Dinu ne întreabă dacă știm să preparăm o rețetă. Majoritatea am ridicat mâna, pentru că, nu-i așa, cât de greu este să urmărești niște pași pentru a găti ceva? Pe parcursul discursului, Tori ne-a povestit despre cursul de nutriție pe care l-a urmat și despre ce înseamnă să ai obiceiuri sănătoase de viață. Și cu toate că vorbeam de mâncare, ne-am dat seama că „rețeta rețetelor” lui Tori este de fapt o rețetă a unui stil de viață mai sănătos: un stil de viață în care să fim conștienți de experiențele prin care trecem și să le valorificăm la maximum, un stil de viață în care să nu ne mulțumim doar cu ce ni se oferă.

Ingredientele magice care să ne transforme viața sunt de fapt foarte simple și la îndemâna tuturor: „reflecția și spontaneitatea” sunt cele care ne vor face să fim conștienți de experiențele prin care trecem și totodată să le trăim din plin. „Caută resurse” este ingredientul care ne ajută să ne creăm propriul drum de învățare și de experimentare astfel încât la finalul experiențelor să fim convinși că am ajuns acolo unde ne-am dorit. Și cu toate astea, ca rețeta să fie completă, Tori ne-a sfătuit să mai adăugăm încă un ingredient care să aducă un plus de energie și împlinire: „dă mai departe și altora”.

Așa cum o floare când înflorește este frumoasă și pentru cei din jurul ei, așa și învățarea noastră ar trebui să îi ajute și pe ceilalți. A împărtăși din experiențele noastre cred că este o dovadă minimă că ne pasă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și totodată este un prim pas pentru a aduce o schimbare în lumea în care trăim.

Prietenii noștri ne așteaptă în orice loc al lumii

Și cum lumea în care trăim este mare, „Care este locul unde vrei să ajungi?” ne-a întrebat Mirela Bițoi la începutul discursului ei. Și totuși, „cât de aproape ai ajuns de locul ăla?” este ea curioasă să afle în continuare. Mirela ne-a povestit despre călătoriile pe care le-a făcut. Ajungând în atât de multe locuri a putut vedea „alte realități, alți oameni”, formându-și o nouă viziune asupra vieții.

A pleca într-o țară nouă pentru o perioadă mai lungă de timp înseamnă un nou început: poți fi singur printre toți acei oameni noi și poți să simți că nu te integrezi în locul respectiv, sau poți să adopți mindset-ul Mirelei: „prietenii te așteaptă în orice loc al lumii”.

Ceea ce a descoperit ea din toată povestea călătoriilor este că niciodată nu își va găsi un echilibru în care să simtă că toate aspectele din viața sa vor fi aliniate. Așa că cel mai bun lucru pe care poate să îl facă este să își iubească viața așa cum este ea, pentru că „nu există frumusețe mai mare decât să ajungi să fii a great lover”.

Cred că Mirela are dreptate, de fapt, de multe ori ratăm frumusețile mici ale vieții încercând să atingem echilibrul acela în care toate ne merg bine, însă „perfecțiunea” vieții este făcută tocmai din lucrurile mici și „imperfecte”. Așa că la finalul discursului Mirelei mi-am mai adăugat ceva pe lista lucrurilor pe care vreau să le încerc – „iubește-ți viața așa cum este și bucură-te de absolut tot ce vine odată cu ea!”

DSC_0758

Dacă asta ar fi ultima zi din viața ta, ești mulțumit de cum arată?

Cu siguranță mulți dintre noi avem o idee despre cum vrem să arate viața noastră – ce vrem să facem, visurile pe care vrem să le atingem și așa mai departe – însă de fiecare dată privim această idee strict ca pe un ideal pe care nu știm dacă sau când îl vom atinge. „Ce te oprește să ai viața pe care o vrei?” ne întreabă Delia Coldea în discursul ei.

De multe ori suntem atât de prinși în ceea ce vrem să facem în viață încât nu mai suntem foarte conștienți de lucrurile pe care le primim. Ne concentrăm pe facultate, pentru că vrem să ne terminăm cu bine studiile pentru a ne arunca mai departe în viață, apoi ne concentrăm pe job, pentru că poate vrem un salariu mai bun, sau o promovare și tot așa.

Uităm să apreciem ceea ce ni se oferă, pentru că avem impresia că ni se cuvine și așa ajungem să uităm că, la rândul nostru, avem responsabilitatea de a da mai departe ceea ce primim – sau măcar o parte din ceea ce primim. Doar a-ți atinge fiecare punct de pe lista lucrurilor pe care vrei să le obții de la viață crezi că este suficient cât să te facă mulțumit de ceea ce ești?

„Dacă asta ar fi ultima zi din viața ta, așa vrei să arate?” Aceasta este întrebare care a făcut-o pe Delia să înceapă să lucreze cu copiii bolnavi de cancer. Este greu și frumos în același timp să facă acest lucru, pentru că deși nu știe niciodată cât de mult va mai putea fi în prejma unui copil, reușește să descopere cum tocmai ei știu să se bucure de fiecare moment al vieții lor.

Mi-am dat seama în momentul acela că și eu sunt unul dintre oamenii prinși în avalanșa de activități pe care le facem pentru a ne atinge visurile. Și indiferent cu câtă intensitate trăim fiecare activitate pe care o realizăm pentru a ne atinge obiectivele, nu facem decât să existăm, pentru că „a trăi” înseamnă să înțelegi că viața este cea mai frumoasă artă care poate exista.

Ce este arta pentru tine?

„Arta este o cale către orice-este-posibil”, ne spune Amatis la începutul discursului său. El vede arta ca pe o oglindire a vieții, iar a fi artist înseamnă a avea capacitatea de a transpune universul prin ceva – prin pictură, prin muzică, prin scris, sau prin orice altă formă.

La finalul discursului său, mi-am mai notat încă ceva în lista lucrurilor pe care vreau să le încerc pentru a avea o viață mai colorată de emoții și de momente frumoase – „întreabă-te în fiecare dimineață «ce pot să fac astăzi ca să mă simt mai liber?»”

După seria discursurilor ce au dat startul ultimului Learning Day din acest an universitar alternativ fiecare student s-a dus la atelierul la care a ales să se înscrie. Decizia a fost destul de grea, ținând cont că după discursuri parcă toți ne doream să încercăm de toate: nutriție, sport, călătorii și acțiuni social-umanitare.

Începe totul cu o salată!

La atelierul de nutriție Critian Panaite (Kilostop) i-a învățat pe studenții alternativi cum să mănânce sănătos și cum să își aleagă alimentele pe care să le consume. „Începe totul cu o salată” este sfatul pe care ni l-a dat el, pentru că tot ce este „verde” – cât mai închis – este o sursă bogată de vitamine și antioxidanți.

Tot în cadrul atelierului de nutriție le-a explicat studenților care sunt cele mai bune și cele mai nocive alimente, desenând o axă pe care a trecut pe rând fiecare categorie de alimente în parte începând cu cele mai bune, de la salate cu „frunze cât mai verzi”, la fructe de pădure, legume fără amidon, fructe, nuts&seeds, ciocolata neagră și legumele cu amidon, și continuând cu făină albă, lactate cu până la 5% grăsimi, pește, ouă, carne și adăugând mezelurile în coada listei alimentelor.

„Plec cu frică și mă întorc cu încredere.”

Ana Marica, Cătălina Contoloru, Ioana Pătrășcoiu și Bogdan Grigore le-au povestit studenților despre călătoriile pe care le-au făcut prin lume. Ana a plecat în Indonezia cu ajutorul unei burse, iar Cătălina plecase în aceeași țară într-un internship AIESEC. S-au întâlnit acolo abia după două luni și au decis să mai rămână pentru a-și strânge banii pentru biletul de avion. „În Indonezia am trecut prin multe momente în care una din noi putea să cedeze dar aveam o regulă: nu ne supăram și nu ne frustram amândouă în același timp.”

Ioana a început povestea călătoriile cu Maramureșul, apoi a plecat șase luni în Italia, iar cumva a ajuns să fie blogger de călătorii. A călătorit timp de patru ani prin Europa, însă Marocul rămâne cea mai mare realizare a sa. Ioana este călătorul care se abate de la obiectivele turistice, ia la pas străduțele orașelor și vrea să simtă cu adevărat locul unde se află. „Plec cu frică și mă întorc cu încredere. Plec într-un loc necunoscut cu pericole reale sau mai puțin reale, dar mă întorc cu încredere când mă gândesc la ce lucruri am fost în stare să fac”, tocmai de aceea Ioana preferă să călătorească singură.

„Îmi place țara mea, nu vreau să fug în altă parte dar îmi place să călătoresc”, le spune Bogdan studenților alternativi. Bogdan este călătorul care nu își planifică excursiile, el preferă să descopere localnicii. La final, el le-a dat studenților câteva sfaturi pentru a avea parte de călătorii cât mai interesante:

  • Be curious!
  • Be patient! Slow down!
  • Focus on people’s stories also!
  • Offer yourself experiences!
  • Smile!
  • Stay with locals!
  • Untouristic places.

 

România are multe locuri care merită să fie văzute și descoperite. Alexandra Roșu le-a povestit studenților despre drumețiile sale în cadrul atelierului despre sport și aventură. Comana, Piscu și Urlați sunt unele dintre traseele pe care Alexandra le recomandă cu drag. Pasiunea Alexandrei pentru drumeții a venit întâmplător, după ce a finalizat primul său traseu: a fost scurt și nu a simțit că a depus un efort prea mare, însă a fost momentul în care a decis că va face mai des acest lucru.

Mircea Crisbășanu le-a povestit alternativilor cum experiența de a folosi bicicleta ca mijloc de transport în Olanda l-a determinat să privească mersul pe bicicletă ca pe o chestiune socială, așa că a început să își investească timpul în cicloturism, pentru că în România nu există trasee marcate pentru ciclism.

La finalul atelierului studenții și-au dat seama că nu este atât de greu să introducă în stilul lor de viață astfel de activități: investiția pe care ar trebui să o facă este destul de mică în raport cu beneficiile pe care acestea le pot aduce, așa că au plecat nu cu ideea, dar convinși că este valoros să încerce mai multe experiențe din afara zonei de confort.

Dar ce se întâmplă atunci când vrei să ieși din afara zonei de confort, însă nu prin activități fizice?

„Unde poți să aduci cea mai mare schimbare TU?”

Valeriu Nicolae a fost arhitect programator, baschetbalist profesionist și este țigan. A lucrat ca programator Java în State, unde a obținut primul concursul de post, fapt ce în România nu s-ar fi întâmplat doar pentru simplul motiv că este rrom.

Pe când lucra în state, Valeriu a pariat cu un chinez că „good society” există. Simțea nevoia să îi demonstreze chinezului acest lucru pentru că se simțea puțin vinovat că lucrurile îi mergeau bine, mai ales că în prima parte a vieții fusese foarte sărac. „Am avut primul frigider la 19 ani, în ’89. Și aveam în el fie margarină, fie gem, fie brânză, niciodată două din ele.”

Valeriu a venit la atelierul despre acțiuni social-umanitare direct din ghetoul din Ferentari unde antrenează 62 de copii pentru fotbal. „În fiecare sâmbătă dimineață, merg și joc fotbal cu copiii”, iar duminica de la 11:00 le ține meditații. Ca să se asigure că face asta în fiecare săptămână, Valeriu a semnat un contract la muncă prin care se obligă să fie în România în fiecare vineri, deoarece job-ul lui vine la pachet cu multe călătorii.

Valeriu nu mai are niciun weekend liber, însă pentru el toate aceste lucruri reprezintă o rutină, iar beneficiul unei rutine este acela că ajută creierul să economisească mai multă energie. Cu toate acestea, odată percepută ca rutină,  o activitate este greu de înlocuit.

Pentru Valeriu, „excelența este o rutină”. Dacă reușim să adăugăm în rutina noastră activități care să ne ajută să ne depășim limitele, atunci nimic nu ne mai poate opri.

El știe toate spitalele și e taxi când un copil din ghetou își rupe mâna. „La 2-3 luni pierd câte un copil care moare din cauza drogurilor.” De Revelion, a strâns bani și a îmbrăcat și încălțat aproape 200 de copii.

Valeriu nu face toate aceste lucruri pentru că este bun, ci „pentru că este o rutină”. Așadar, „dacă vrei să ai un impact, trebuie să alegi o nișă. Unde poți să aduci cea mai mare schimbare TU?”

IMG_0252

După ce atelierele au luat final, studenții alternativi au dat startul unui antrenament pentru maratonul unui stil de viață nou. Vali Vișan stătea pe iarbă în picioarele goale. În fața sa, studenții alternativi așezați în patru coloane, îi repetau mișcările pline de forță și energie, testându-și fiecare limitele.

„Dacă nu ți-e frică de visul tău, atunci nu este visul tău.”

Ultimul Learning Day a avut un invitat special care a încheiat o zi plină de „aha”-uri: Cori Grămescu, coach de lifestyle şi nutriţie. „Planurile sunt făcute să se schimbe” – ne spune ea la începutul discursului – pentru că „viața ne duce la acel ceva pe care îl vrem prin moduri mai puțin directe și mai puțin ușoare”, însă important este să continuăm să visăm, să nu ne dăm bătuți și să facem tot posibilul să ajungem acolo unde vrem să ajungem, pentru că distanța dintre vis și realitate este planul de acțiune pe care ți-l faci.

Ne-a îndemnat să stăm câteva momente să reflectăm asupra celor mai mari visuri ale noastre pentru câteva momente. „Dacă nu ți-e frică de visul tău, atunci nu este visul tău”, pentru că modul în care ne simțim cu el este ceea ce ne ține în legătură cu procesul pe care trebuie să îl parcurgem până a-l atinge.

Acest lucru poate va face ca visurile să pară consumatoare, însă atunci când îți vei atinge visul și te vei uita în urmă vei avea un sentiment ce nu poate fi descris: vei realiza cât de mult te-a transformat acel vis și vei înțelege importanța fiecărei schimbări pe care o resimți.

Când învățăm lucruri noi ne dăm voie să ne schimbăm. „Încerci, înveți, greșești, dar înveți și te schimbi din greșeli.”

La finalul zilei, studenții alternativi au fost provocați să își unească toate visele notate în timpul discursului Corinei pe un panou. Azi panoul stă în Learning House pentru a ne reaminti de visurile noastre și de faptul că împreună ne putem ajuta să le atingem.