was successfully added to your cart.

IMG_0012„Poți învăța orice, dar nu oricum.” Așa a încheiat Bogdan Copil discursul ce anunța începutul unei zile pline de cunoaștere și deschiderea unui nou an al Universității Alternative, iar cuvintele acestea au răsunat în mintea mea întreaga zi de Learning Day.

Cine nu-și dorește să învețe orice? Dar cine reușește să facă asta? Eu credeam că voi învăța orice citind. Întotdeauna mi-a plăcut să citesc, să descopăr lumea și propria persoană prin intermediul cărților, dar, în ultimul timp, am început să mă întreb dacă acesta este cel mai bun mod în care pot explora și învăța. Știam că a citi și a lua notițe nu este singurul mod de a învăța, însă era singurul pe care îl explorasem din plin.

În CAMP am avut o mică revelație și am început să descopăr că învățarea mea ar putea fi mult mai accelerată dacă aș fi conștientă de modul în care învăț, dacă aș avea mai multă claritate asupra ce vreau să învăț și de ce vreau să învăț. Dar nici aceste elemente nu ar fi de ajuns fără un mediu social de învățare potrivit. Și ce mediu ar putea fi mai potrivit decât unul în care se pune accentul pe autonomia ta în învățare și în care întâlnești peste 150 de persoane dispuse să investească energie în învățarea lor? Și ce zi ar fi fost mai potrivită pentru a anunța începutul anului universitar alternativ decât Learning Day – Arta de a învăța?

Pentru mine, ziua de Learning Day, a fost prima zi din noul an alternativ, prima zi în calitate de voluntar și a venit la pachet cu asumarea primei provocări. A început cu soare și multă voie bună, cu alegerea unei agende colorate ce a devenit Jurnalul meu de învățare și cu decizia participării la un panel, dintre 4 susținute de 3 speakeri cu povești și experiențe de viață între care cu greu puteai să alegi. Totuși, am ales să merg la „Act vs. react”, din dorința mea de a lua controlul asupra învățării, de a acționa mai des decât de a reacționa.

Antrenați de întrebările adresate de către Adi Dinu, moderatorul discuției, Billy (Bulent Duagi), Alina Țugulea și Mihai Cepoi ne-au împărtășit cum își setează obiectivele pe termen lung, mediu sau scurt sau cum nu-și setează obiective, dar își cunosc drumul și se implică în activitățile care le transmit emoțiile potrivite. Ne-au împărtășit ce îi motivează, cum învață și cum trec peste barierele care îi fac să nu-și atingă obiectivele propuse. Alina ne-a vorbit despre procesul ei constant de dezvățare și învățare, Billy ne-a spus despre cele 200 de obiective și despre faptul că atunci când îți setezi obiective pe termen lung, le setezi cu mintea de acum și va fi nevoie să le adaptezi constant, iar Mihai ne-a povestit despre cum alege pentru a fi în acord cu ceea ce îl face fericit și să fim atenți că „ce crezi că te face fericit, nu înseamnă neapărat că te face cu adevărat fericit” (Mihai Cepoi).

După acest panel cu momente de „aha” și de conștientizare, când am ieșit în grădina Learning House am văzut grupuri-grupuri de studenți curioși, strânși în jurul altor studenți alternativi dornici să împărtășească lucruri interesante pe care le-au descoperit. Așa am aflat despre cercul emoțiilor, despre Tiny Habits, despre Facilitarea grafică, despre Shadow Work III-II-I, aplicația Diigo și cum se fac anumite trucuri cu cărți.

După o pauză de masă binemeritată în care mă tot gândeam cum voi cunoaște autonomarii, dar mai ales cum mă vor cunoaște ei pe mine, Corina Angelescu ne-a prezentat modul în care avea să se desfășoare întregul proces, întrebându-ne la finalul prezentării „Vrei să te sculpteze alții sau să îți sculptezi singur propria învățare?”.

6 echipe de autonomari și 6 echipe de autonomici aveau să intre pe un tărâm magic al autonomiei în învățare. Fiecare încăpere ne aștepta cu 2-3 întrebări provocătoare și 40 de minute pentru a răspunde, pentru a ne cunoaște și pentru a ne hrăni curiozitatea. La sfârșitul celor 2 ore petrecute în Technical Land, Social Land și Experience Land, am văzut că nu a fost doar despre a-i cunoaște pe autonomari sau ei pe mine, ci a fost și despre a mă cunoaște pe mine și pe ceilalți autonomici prin răspunsurile la întrebări.

Toate activitățile și toată energia creată în Learning House mi-au confirmat că mă aflu în locul potrivit, în care găsesc resursele potrivite pentru a deveni propriul meu sculptor în învățare. Din momentul în care am ieșit de pe porțile Learning House am decis că învățarea mea nu va mai fi o simplă reacție chimică la tot ce se întâmplă în jur, ci va fi în totalitate un proces conștient, controlat de mine.

În cadrul panelurilor, am purtat discuții despre învățare, din mai multe unghiuri, alături de: