was successfully added to your cart.

Modul în care noi, oamenii, gândim acum s-a dezvoltat de-a lungul a milioane de ani.

Multă vreme principala noastră preocupare era aceea de a supraviețui și de a prinde ziua de mâine. Creierul nostru este adaptat pentru a ne ajuta în acest scop și încă folosește acele mecanisme vechi care ne ajutau să luăm deciziile rapid și eficient, așa numitele scurtături decizionale. Rolul acestora era de a ne asigura supraviețuirea ca specie, nu doar ca indivizi.

Cu toate acestea, lumea de azi este mult diferită de cea în care trăiau strămoșii noștri. Asta înseamnă că anumite mecanisme decizionale pe care le folosim nu mai sunt așa de utile, însă le utilizăm la fel de mult. Facem acest lucru deși, în zilele noastre, „a supraviețui” are un sens diferit față de ce însemna în era primitivă. Nu mai vorbim doar despre a avea ce să mănânci de la o zi la alta, ci despre a te descurca cu multitudinea de informații și activități care îți consumă energia.

Dintre aceste „scurtături decizionale” pe care creierul nostru le folosește, azi voi prezenta scurtătura disponibilității: ce este, cum s-a format, ce efecte are asupra noastră și ce putem face pentru a evita efectele sale negative.

rat-cartoon-0127-availability-heuristics

Ce este scurtătura disponibilității?

Scurtătura disponibilității face referire la tendința noastră de a considera că un lucru este cu atât mai probabil a se întâmpla cu cât ne vine mai ușor în minte. Astfel suntem mai predispuși să credem că un fenomen este foarte răspândit dacă ne putem gândi rapid la un exemplu concret. Ne este foarte greu să credem lucruri de care nu am mai auzit până acum și pe care nu le putem asocia cu un eveniment real – din experiența noastră sau din cea a apropiaților noștri.

De ce am dezvoltat acest mecanism de gândire?

Una din explicațiile privind cauza pentru care avem acest „bug” face referire la nevoile omului primitiv. Pe atunci, fiecare dintre noi trăia într-un mediu mult mai restrâns: erau mult mai puține lucruri care îți puteau afecta supraviețuirea. Ce sens ar fi avut să știi despre marele rechin alb când tu trăiai într-o zonă montană? Șansele ca un astfel de animal să-ți afecteze viața erau aproape nule. Așa că refuzai să crezi că un astfel de animal ar fi putut să existe. A te preocupa de existența sa ar fi fost un consum inutil de energie pe care creierul tău ar fi trebuit să-l facă.

Cine le-a descoperit ?

Această predispoziție a noastră a fost documentată prima dată de doi cercetători: Daniel Kahneman și Amos Tversky, în 1973. În cadrul unui experiment, participanții ascultau mai multe nume ale unor celebrități ale vremurilor și ale unor persoane necunoscute. Au fost rostite 19 nume ale celebrităților și 20 de nume ale oamenilor necunoscuți. Apoi li s-a cerut să-și aducă aminte cât mai multe nume. Aproximativ 66% dintre persoane îşi aminteau mai multe nume celebre decât nume necunoscute. Apoi 80% dintre participanţii la studiu au afirmat că erau mai multe nume de celebrități decât de persoane necunoscute, deși în realitate erau cu 1 mai puține.

Cum ne afectează asta în viața de zi cu zi ?

Să zicem că unul din apropiații tăi căștigă la Loto. Dat fiind că ai un exemplu palpabil, începi să investești și tu mai mulți bani în tichete de loterie crezând că vei câștiga. De fapt probabilitatea unui succes la loterie a rămas tot neschimbată, însă ce s-a schimbat este percepția ta.

Mie, de exemplu, mi s-a întâmplat să văd un documentar despre atacuri ale rechinilor albi, cu câteva zile înainte de a pleca la mare. Chiar dacă înotam în Marea Neagră unde această specie de rechin este inofensivă, tot aveam momente de panică în apă, crezând că vine un rechin să mă atace. Supraestimăm posibilitatea acestui eveniment dat fiind că imaginile cu rechini erau foarte recente în mintea mea.

Bineînțeles, ne aducem aminte mult mai ușor imagini cu puternic impact emoțional. Și mass-media se folosește intens de această tendință a noastră.

Cum poți folosi acest lucru mai departe?

Răspunsul la această întrebare e o altă întrebare – când vrei să te decizi asupra unui lucru, întreabă-te: „pe baza căror informații iau această decizie, de fapt?”. Este foarte probabil ca informațiile pe care le ai să fie influențate fie de cea mai recentă experiență, fie de cea cu un puternic impact emoțional.

Caută să te informezi, să vezi care e de fapt probabilitatea ca acel lucru să se întâmple. Așa îți vei face mai puține griji pentru lucruri improbabile (rechini în Marea Neagră, de exemplu) și te vei putea concentra pe prevenirea accidentelor care au loc foarte des (e mult mai probabil să pățești ceva în drum spre Marea Neagră decât efectiv în apă).

De exemplu, îți poți construi reflexul de a căuta informații în mai multe surse pentru a vedea cât de adevărată este sau poți urma un curs de pilotaj defensiv pentru a fi mai bine pregătit pentru eventualele evenimente de pe șosea. Antrenamentele forțelor speciale sau ale astronauților au la bază același principiu: cu cât exersezi mai mult un lucru, cu atât va fi mai „disponibil”. Adică îl vor putea folosi imediat când situația o va cere.

Scurtătura disponibilității nu e un lucru în totalitate eronat sau care produce numai erori decizionale. O poți folosi în avantajul tău – practică aducerea aminte a unor informații valoroase și exersarea unor moduri corecte de a face lucrurile. Când vei fi pus în fața deciziei, scurtătura disponibilității chiar îți va fi de folos.

E important să înțelegem cum funcționăm și care ne sunt predispozițiile. În felul acesta sabotorii din mintea noastră devin mai inofensivi și putem conlucra cu ei pentru a ne atinge obiectivele și pentru a trăi armonios cu noi înșine. Mecanismele vechi ale creierului uman ne sunt de folos dacă știm cum să le valorificăm. Granițele interumane și culturale s-au dărâmat de ceva vreme. Informează-te, rămâi curios și crează-ți obiceiuri sănătoase. În felul acesta vom ajunge să performăm și să trăim frumos ca un întreg, așa cum ne-a fost dorința încă din vechime.