Articolul este preluat de pe http://www.scoop.it/t/curs-2-0-comunicare-interna
Dacă 15 septembrie, 1 octombrie sunt date cu care fiecare din noi cândva am rezonat, fie ca elevi, fie ca studenţi, pe 20 martie s-a întâmplat ca Octa, Deiutz, Diana şi Corina să îşi pună “ghiozdanul” în spate şi să plece în călătoria unui curs 2.0 alături de Alecsandra Liţu pe tema Comunicării interne. Mai întâii am făcut cunoştinţă – atât cât mai era cazul să mai aflăm despre noi şi am pornit să stabilim tot ce o să urmeze să facem în cadrul orelor pe care le vom petrece împreună. Dincolo de detaliile organizatorice, limbajul nostru se pare că a dat destul de multe teme de discuţie – şi Alecsandra nu le-a neglijat.
Confirmarea a fost unul din conceptele cu care am încercat să plecăm mai împăcaţi în drumul de îmbunătăţire a comunicării noastre. Fără să mai căutăm să punem paie pe foc, atunci când ne exprimăm părerile, cel mai bine ar fi să confirmăm faptul că ceilalţi au o altă părere, să o ascultăm şi să o respectăm, fără a ajunge să fie ceea ce noi credem.
Octa ne-a vorbit despre o teorie tare frumoasă, despre semnificaţia lucrurilor care ne deranjează la ceilalţi – acestea nu sunt altceva decât temeri, defecte sau calităţii care se regăsesc în noi, undeva în adâncul nostru necunoscut – eu aş zice chiar foarte necunoscutul nostru, ţinând cont de ideea mea cum că “majoritatea celorlalţi sunt prea înceţi” şi eu nu aş fi aşa…recunosc, m-au făcut la afirmaţia asta!
Am reuşit să ne stabilim la un nivel conceptual finalitatea acestui curs – vrem cunoştinţe -> abilităţi -> rezultat palpabil; rămâne să concretizăm rezultatul palpabil, oricum va aduce un mare beneficiu organizaţiilor în care ne desfăşurăm activitatea: ASER şi ECOTUR.
Avem o bibliografie cu care plecăm la drum şi o formulă matematică asupra rezultatelor pe care dorim să le obţinem – ce altceva să ne dorim?
REZULTAT=ŞTIU*VREAU*POT, unde ştiu, vreau, pot diferite de 0 – asta pentru că dacă oricare din ele ajunge să fie egal cu 0, rezultatul nu va exista.
La nivel de cât de departe vrem să ne ajute cursul, scara învăţării ne-a facut să înţelegem acest lucru. Scara învăţării face referire la 4 etape şi anume:
– nu ştiu că nu ştiu
– ştiu că nu ştiu
– ştiu că ştiu
– nu ştiu că ştiu.
Ei bine, comoditatea îi determină pe mulţi să se întoarcă de la nivelul ştiu că ştiu la ştiu că nu ştiu, însă ceea ce noi ne dorim ca la finele cursului să obţinem este acel nu ştiu că ştiu, care înseamnă a trece la nivel de reflex, de natural, de inconştient comunicarea sănătoasă, relaţionarea ecologică, a face bine cei 50% din fiecare relaţie la care participăm.
Din dorinţa de a o ajuta pe Deiutz cu o replică, a mai apărut un concept în cadrul cursului nostru, cu referire la înţelegerea faptului că fiecare din noi are emoţii diferite, trăiri şi experienţe care îl definesc şi noi nu avem cum să folosim stereotipul “Ştiu cum te simţi!” – nu putem şti!
Poate că stimulul este acelaşi, poate că reacţia ajunge să fie aceeaşi, dar niciodată gândirea nu are cum să fie aceeaşi:
STIMUL+GÂNDIRE = REACŢIE
Cele două ore petrecute în cadrul cursului ne-au ajutat să ne dăm seama câte lucruri frumoase poate să aducă o comunicare mai bună între noi, câte lucruri putem învăţa în domeniu şi mai ales cât beneficiu poate să aducă în relaţiile dintre noi. Pe mine, cel puţin, m-a făcut curioasă!
Abia aştept să despicăm firul în patru, să ne lovim de noi concepte din lumea creată de Jacques Salome, Marshall Rosenberg, Steven Covey, Golleman, chiar şi Cialdini (care deja are un brand controversat între noi), dar mai ales abia aştept să ne punem în faţa situaţiilor concrete, care, după evoluţia noastră, nu mă îndoiesc că nu vor apărea!
