„Am mai multă încredere în cel mai slab pix, decât în cea mai puternică memorie, iar luarea de notițe este, în experiența mea, una dintre cele mai importante abilități.” (Tim Ferriss)
Deși tindem să o asociem perioadei de studenție, luatul notițelor este o activitate pe care o continuăm mult timp după ce am părăsit băncile universității, pentru a organiza, asimila, reține și folosi informații. Notițele simple și eficace ne fac viața mai ușoară atunci când avem nevoie să învățăm pentru un examen, să retrăim povestea unei cărți dragi, să revizuim o colecție de articole, să cităm o sursă, să ne amintim un paragraf care ne-a marcat sau să împărtășim cuiva o experiență de învățare.
Simple înseamnă, de obicei, concise și lizibile. Producerea notițelor eficace este, însă, ușor mai complexă, pentru că diferă atât în funcție de tipul de text sau proiect la care lucram, cât, mai ales, de modul de gândire al fiecăruia dintre noi, pe care trebuie să-l reflecte.
Cum conectăm notițele ca să reținem mai ușor?
Prietenii care împrumută cărți de la mine nu (mai) sunt deranjați de nenumăratele pasaje subliniate, mâzgălelile și desenele mele de pe marginile paginilor. De fiecare dată când termin o carte, consolidez ideile subliniate cu paginile la care le găsesc într-un document electronic, pentru ca apoi să-mi fie mai ușor să retrăiesc povestea în zece minute, să caut cuvinte-cheie și să citez autori. Tim Ferriss, autorul faimoaselor The Four Hour Workweek, The Four Hour Chef și The Four Hour Body, merge mai departe, cu un sistem de indexare pentru a eticheta informația, atât pe caietele de notițe, cât și pe cărți: „Numerotează paginile dintr-un caiet sau o colecție de notițe. De fiecare dată când ai completat o pagină, pune numărul ei într-un index pe coperta interioară a caietului și câteva cuvinte-cheie care descriu conținutul. Atunci când autorul (profesorul) reia o anumită idee, te întorci la înregistrarea anterioară din index și adaugi doar paginile. Nu este nevoie ca numerele paginilor să fie în ordine pe index, scopul fiind să poți să cauți printre cuvintele-cheie, apoi să vezi la ce pagină le găsești.”
O carență a obiceiurilor noastre de învățare este subestimarea relației dintre memorie și imaginație. Ed Cooke, Grandmaster of Memory, folosește tehnici mnemonice care fac informațiile relevante, iar învățarea – plăcută și distractivă: „Problema cu textele pe care încercăm să le reținem este că majoritatea sunt lipsite de semnificație personală: numere, date, nume și definiții, lucruri care tind să fie plictisitoare. Pentru a ni le aminti, e nevoie să le dăm o încărcătură energetică și aici ne ajută imaginația. Se spune că oratori precum Cicero ar fi folosit tehnici de memorare rapidă pentru a ține discursuri de șapte ore în fața senatului roman. Mintea noastră are o predilecție pentru povești, imagini, informații dinamice, captivante, locuri și descrieri. Ne amintim lucruri care ne stimulează imaginația. Dar cum transformăm datele neinteresante în informații care să ne provoace curiozitatea? În loc să ne cenzurăm imaginația, alegem să ne exploatăm pasiunile și ne permitem să experimentăm informația în acest fel, filtrăm datele prin propria experiență și ne lăsăm mintea să zburde oriunde are nevoie.”
În primă instanță, asociem cuvintelor semnificații și imagini. De exemplu, atunci când am vrut să învăț denumirile notelor muzicale în sistemul occidental, am descoperit o tehnică mnemonică folosită de copii în America: Every Good Boy Deserves Fudge:
O altă modalitate de a face o experiență de învățare antrenantă este să ne spunem povești. Fiindcă ne amintim mai ușor evenimente dacă reușim să le plasăm în spațiu, vom alege un traseu prestabilit. Să spunem că trebuie să-mi amintesc nume de mari filozofi în ordine cronologică: „E o zi frumoasă de iarnă, sunt un spiriduș UA și merg prin Cișmigiu. Îl văd pe Thales plimbându-și câinele prin parc. Pe pajiștea din apropiere, Pitagora și Confucius joacă badminton. O iau încet spre Universitate și, prin geamul unei librării, îl observ pe Socrate citind o carte. Cumpăr un buchet de flori de la chioșcul lui Platon de lângă metrou. La fântâna de la 21 Decembrie, Aristotel ține un discurs despre memorie.”
Poveștile nu trebuie să aibă foarte multe în comun cu realitatea, dimpotrivă, cu cât sunt mai ridicole și amuzante, cu atât mai multe șanse avem să ne amintim asocierile create (Cișmigiu – Thales – câine, Pitagora și Confucius – badminton, librărie – Socrate, flori – Platon – metrou, Aristotel – fântână – memorie).
Ce ziceți de o echipă de fantasy football formată din lideri politici? Posibilitățile sunt limitate doar de imaginație.
Ce notăm ?
Lifehack spune că informația pe care ajungem să o notăm este trecută, de obicei, prin două filtre – trebuie să fie nouă și relevantă:
- Nume și evenimente: Datele pun lucrurile în ordine în funcție de când s-au întâmplat; cronologia oferă context evenimentelor. De exemplu, faptul că Isaac Newton s-a născut în 1643 ne permite să situăm munca sa în raport cu cea a altor fizicieni care au venit înainte și după el, cât și în raport cu alte tendințe din secolul al 17-lea. Posibilitatea de a asocia numele cu anumite idei-cheie ajută la formarea legăturilor dintre diferitele concepte propuse de aceleași persoane sau de către persoane asociate în vreun fel din aceeași perioadă. Dacă desenez un buchet de flori lângă notițele despre Platon, voi recrea povestea și îmi voi aminti ordinea în care mi-am imaginat evenimentele.
- Teorii, concepte și definiții pe care se bazează disciplina
- Argumente și dezbateri: argumente pro și contra, critici ale ideilor cheie – acestea reflectă modul în care a avansat cercetarea și ne ajută să-i înțelegem evoluția și dezvoltarea.
- Imagini și exerciții: Ori de câte ori o imagine este folosită pentru a ilustra un concept sau este făcut un exercițiu, e recomandabil să notăm câteva cuvinte pentru a ne putea, ulterior, reaminti și reconstrui experiența.
- Alte detalii utile: Titluri de cărți, filme, resurse. Când studiem un articol științific, e bine să citim mai întâi rezumatul, introducerea și concluziile, întrucât acestea vor conține ideile principale, ne vor ajuta să creăm conexiuni și să luăm notițe elaborate în jurul momentelor importante din textul articolului. Ascultarea activă este primul pas – ne punem întrebări, dezvoltăm ipoteze și le testăm pe măsură ce avansăm. Scrisul (de mână) este un proces creativ.
- Întrebări/revelații, subiecte de interes: scopul notițelor este să înțelegem, să înregistrăm și să reținem informațiile într-un mod care să recreeze experiențele în mintea noastră și să faciliteze ulterior accesul la sursele lor. Majoritatea studenților reușesc să capteze informația pe care au înțeles-o, dar la fel de important este să notăm întrebările, revelațiile și ideile care necesită clarificare sau, pur și simplu, ne-au trezit curiozitatea și pe care am vrea să le cercetăm mai târziu.
Cum notăm ?
Ritmul mediu de vorbire este de 2-3 cuvinte pe secundă, viteza medie de scriere de mână – doar 0,2-0,3 cuvinte pe secundă. Pentru cei care au supraviețuit facultății înainte de era PowerPoint, luarea de notițe a fost un adevărat test de supraviețuire. Pe lângă faptul că este distractiv, dezvoltarea unui sistem propriu de simboluri și abrevieri ne ajută să scriem mai eficient și să ținem pasul cu profesorul. (Întrebați lectorul înainte să porniți un dispozitiv de înregistrare.)
„Și” poate fi ușor înlocuit cu „+”, „marketing” cu „MRK”, „cost de oportunitate” cu „CO”, etc. Cum nu există nimic mai enervant decât să nu poți să-ți descifrezi notițele, este foarte important să creăm un glosar pe coperta interioară/ultima pagină.
Pe lângă abreviere, obișnuiesc să desenez simboluri care să-mi atragă ușor atenția:
Și formatul influențează măsura în care ne amintim informația. În mediul academic, de cea mai mare popularitate se bucură metoda Cornell:
De mare ajutor sunt flashcard-urile, foi de carton de dimensiuni mici, cu întrebări/stimul vizuali pe față și răspunsuri pe verso, sunt utilizate pe larg de către elevi și studenți în SUA pentru a învăța și a-și testa cunoștințele de vocabular, date istorice, formule. Eu le-am folosit să mă pregătesc înainte de un test de anatomie.
Mind Mapping-ul permite ilustrarea relațiilor dintre concepte, cu sub-teme, grupe și ramificații. Această metodă poate fi utilă pentru cei care învață vizual. Ca și celelalte stiluri de luare de notițe, se poate face manual sau digital (de exemplu, folosind Mindmeister).
Și, că tot veni vorba despre digital, eu am descoperit de curând Evernote și îl recomand cu drag pentru centralizarea informațiilor și notițelor de orice fel.
Experimentarea face învățarea mai frumoasă și asta vă invit să faceți. Notițele cele mai bune sunt cele care se potrivesc stilului de învățare individual, scopului înregistrării informației și contextului. Nu uitați să le centralizați și să le revizuiți.
Surse:
http://web.mit.edu/uaap/learning/lectures/notes.html
http://web.mit.edu/uaap/learning/study/reading.html
http://mitadmissions.org/blogs/entry/the-art-and-craft-of-note-taking
http://www.lifehack.org/articles/productivity/advice-for-students-taking-notes-that-work.html
http://www.wikihow.com/Take-Better-Notes
http://fourhourworkweek.com/2014/12/30/ed-cooke/
http://www.lifehack.org/articles/productivity/advice-for-students-taking-notes-that-work.html
http://lifehacker.com/back-to-basics-perfect-your-note-taking-techniques-484879924
http://www.princeton.edu/mcgraw/library/for-students/great-notes/
http://www.mindmapart.com/basketball-dribbling-mind-map-adam-sicinski/
