Cei mai mulți dintre colegii mei de la UA o știau deja pe Alis Anagnostakis – o altă mână de oameni (inclusiv eu) o cunoscuse doar în rândurile unui articol publicat anul trecut, pe blogul ei. Miercuri am avut cu toții ocazia să o citim “pe viu”.
Căutările
Alis e trainer și coach. Până să ajungă să facă asta, a trecut printr-o ambasadă și mai multe corporații. Aici, și-a dat seama că îi displăcea profund ideea de a avea un șef. Și așa a realizat că una dintre valorile ei e libertatea. A durat destul de mult până să își ia inima în dinți și să renunțe la slujba de birou – demisia era o desprindere clară de plasa de siguranță a unui loc de muncă tradițional.
Primul proiect pe cont propriu a fost deschiderea unui restaurant, la care a renunțat destul de repede, pentru că, așa cum ne-a povestit, singura ei “simpatie cu bucătăria” e că îi place mâncarea. “Trebuie să definești de ce faci ceea ce faci”, a adăugat apoi. “Job-ul trebuie să răspundă valorilor tale și să aibă un sens.”
Apoi, și-a dat seama că a-ți căuta misiunea e la fel cu a alege între cărările întortocheate ale unei păduri. Și se pare că nu prea contează ce cărare alegi, atâta timp cât oricare dintre ele te duce către un far – misiunea ta. Iar când decizi să urmărești acel far, trebuie să te obișnuiești cu incertitudinea. Dacă te oprești, în schimb, și nu alegi o cale pe care să te ghideze valorile tale, ajungi la un sentiment acut de incongruență.
Mi-a plăcut mult că a explicat ce e cu sentimentul ăsta de incongruență: ajungem undeva unde nu ne e deloc bine, dar rămânem acolo oricum, ținând cu dinții de frustrare și neputință. Suntem obișnuiți, din școală, să ne conformăm și apoi să fim, într-un fel sau altul (o notă de 10 sau un premiu cu coroniță), răsplătiți pentru conformitatea noastră: “Nota răsplătește absența greșelii. Nota nu recompenseză cunoașterea.” Apoi ajungem să lucrăm în locuri care alimentează sentimentul de incongruență de care devenim, cumva, dependenți.
Oamenii nu se schimbă decât dacă înțeleg De ce-urile. Valorile.
Miercuri am aflat că valorile ni le construim în primii 7-8 ani de viață. Familia are un rol masiv în construirea lor, chiar dacă nu avem cum să ne dăm seama de asta. Din valori apar convingerile, apoi părerile – practic, întreaga noastră percepție a lumii e fundamentată pe ele. Important de știut e însă faptul că percepția este, de fapt, o proiecție individuală: dacă ai impresia că lumea e plină de pericole și de oameni răi, e evident că ai să vezi mereu doar părțile negative, ignorându-le pe cele pozitive sau privindu-le cu suspiciune.
După ce conștientizezi însă valorile tale și ierarhia lor, ele devin o busolă care să te ajute în a alege oamenii pe care vrei să îi ai aproape și proiectele în care să te implici.
Am mai aflat că există două tipuri de valori: “towards” și “away from”. Ultima categorie este, se pare, foarte înșelătoare: ne luăm repere negative, pe care nu vrem să le repetăm, iar asta e o greșeală, trebuie să proiectăm un scenariu, nu o negare a unui scenariu care ne-a nemulțumit.
Valorile “away from” funcționează ca un elastic: te lasă să te îndepărtezi, apoi te trag înapoi spre ele – un fel de cerc vicios. Aici, ne-a dat exemplul lui Donald Trump, milionarul care a dat faliment de mai multe ori de-a lungul carierei sale – se pare că, în cazul lui, valoarea pe care a urmărit-o nu a fost bogăție, ci nu vreau să fiu sărac, astfel că eșecurile sale devin cumva justificate.
Cum ajungem să ne conștientizăm valorile
După discuție, am făcut un mic exercițiu, concentrat asupra valorilor pe care le luăm ca reper în carieră. Aceleași întrebări se pot aplica însă fiecărui cadran din viața noastră, fie că e vorba de familie sau de partener.
- Ce e important pentru tine când vine vorba de carieră? Aici ar trebui să fie cam 15 răspunsuri.
- Gândește-te la un moment în cariera ta când ai fost foarte motivat. Apoi scrie și ce s-a întâmplat înainte de acest eveniment. La un moment dat, contextele vor începe să se repete.
- Dacă ai avea tot ce ai listat la prima întrebare, ce anume te-ar determina clar să pleci din locul respectiv?
- Dacă ai avea tot ce ai listat la prima întrebare, dar și acel lucru negativ, ce te-ar determina să rămâi?
La sfârșit, e indicat să scoateți ale 5-6 valori care se repetă – iar ele sunt definitorii pentru cadranul analizat.
A fost o întâlnire în care am aflat o mulțime de lucruri, dar de la care am plecat și cu o mulțime de întrebări. Și una din ele a fost una pe care Alis ne-a adresat-o la începutul întâlnirii: “Dacă nu fac asta acum, o să-mi pară rău toată viața?”
