De când eram de-o șchioapă asociam Coca Cola cu surprizele. Iata-mă acum, la 21 de ani, așteptând-
o în camera colorată cu zâmbete anticipative pe invitata acestei săptămâni, HR Commercial Manager-
ul companiei Coca Cola HBC România, cu același entuziasm în suflet ca și atunci când aveam 5 ani.
Ah, da. Surprize? Bineînțeles, din primul minut chiar. ”Invitata” s-a transformat în ”invitatele”, căci pe
Ana Afteni o însoțea Alina Ciobanu, coordonatoarea echipei de recrutare.
„Ne-am asumat că vom face o diferență și că vom schimba ceva. De asta suntem aici!”
Și în ce mod mai potrivit să începem mișcarea decât alături de vreo 20 de studenți dornici de
autonomie în învățare și 2 persoane poate chiar mai curioase decât studenții în sine de evoluția
societății și mentalităților tinerilor?
Ai zice că alternativii noștri se află în sală doar pentru a le fi divulgate secretele ascunse ale resurselor
umane. Ei bine, n-a fost deloc așa. În seara aceea ne-am dezbrăcat cu toții de titulaturi complicate și
am lăsat oamenii din noi să vorbească.
Povestea începe în Moldova cu o variantă mai tânără a Anei, pasionată de design vestimentar și care
nu se aștepta la o carieră într-o companie multinațională de vânzări. A recunoscut că a mers mai
degrabă obligată la interviul ce avea s-o aducă într-un mediu proactiv, abundent în oameni la fel de
deschiși și pasionați de HR ca și ea. Însă nu regretă că a acceptat provocarea de a se autodepăși zilnic
– cum altfel ar fi ajuns câțiva ani mai târziu să coordoneze numeroase echipe simultan în România?
O zi la birou pentru ea nu e niciodată la fel. Și asta se pare că are legătură cu faptul că petrece prea
puțin timp în propriul birou. Vinovați pentru asta se fac multitudinea de oameni faini din vecinătate.
Îi place mult partea de dezvoltare personală și profesională a colegilor săi; planuri de carieră, evaluări
de performanțe – muncește mult alături de ei, ajutându-i cum poate mai bine să devină cea mai bună
versiune a lor. ”Să fii inteligent cu tine ajută”, iar colegii și familia sa îi redau o bună parte din sursa
zilnică de energie și inspirație.
N-a trecut mult timp și am avut parte de a doua surpriză: ”Întotdeauna am cochetat cu ideea de
antreprenoriat, însă am preferat un mediu mai puțin volatil”. Antreprenorii vor rezultate imediate, de
asta se zice că în tinerețe este caracterizat de cele mai multe ori ca fiind ”doar o stare” – dar una care
trebuie să-i fie prietenă oricărui manager, căci doar prin inițiativa și motivația caracteristică lor
reușesc marii jucători mondiali să inoveze constant.
”Poți să fii antreprenor și într-o corporație!”
Propoziția asta a adus cu sine a treia surpriză a serii și ne-a dat peste cap tuturor percepția
despre antreprenoriat, care se presupune că e oaza de scăpare pentru rebelii ce nu-și găsesc locul în
corporații. Cum e posibil să fii manager într-o companie multinațională și antreprenor, să ai disciplina
necesară unui lider și determinarea unui idealist – toate în același timp?
Conform Anei, mecanismul de funcționare al intraprenoriatului ar fi simplu: ai ideea bine-pusă la
punct, ceri resurse, îți formezi o echipă, rămânând ca apoi să știi să îți vinzi ideea și să fii capabil să
duci o luptă acerbă cu ignoranța, frica și barierele în schimbare pentru a-ți vedea proiectul crescând
cu ochii. Dacă te întrebai ție ce-ți iese din toată afacerea asta, am descoperit împreună răspunsul:
satisfacție personală crescută și un rezultat palpabil financiar obținut cu riscuri minime și resurse din
”Eu sunt tot eu peste tot – și aici, și acolo.”
Și-am încălecat pe-o șa, și ne-am luat lecția de autenticitate-așa. Am rămas însă cu un mare semn de
întrebare: cum ar fi oare ca măcar într-o zi să acceptăm oamenii așa cum sunt ei și să ne facem curaj
să spunem exact ce gândim, dar fără să-i forțăm inconștient să se schimbe doar pentru a ne intra
nouă în grații?
