Hora intențiilor la început de 2015

Mie sărbătorile îmi dau o stare de anxietate, poate pentru că văd lume agitată în goana după cadouri și cozonaci în jurul meu, poate pentru că îmi doresc și eu, ca și ei, să fac daruri care să transmită măcar o părticică din ceea ce simt pentru oamenii pe care îi vreau alături, poate pentru că văd sfârșitul de an ca pe un rit de trecere. Cred că obiceiurile noastre și poveștile pe care ni le spunem sunt importante, ne formează caracterul și ne ajută, an de an, să ne apropiem de cine suntem cu adevărat.

Vacanța de iarnă trebuie să fie cu zăpadă, oameni dragi și reflecție. Obișnuiesc să mă ghemuiesc într-un fotoliu, să-mi acord momente de liniște, să citesc, să mă uit la Home Alone sau alte filme bune vechi și noi care au mai apărut pe parcursul anului trecut, dar pentru care nu mi-am făcut timp. Mă gândesc la lucrurile pe care le-am mai învățat despre mine, momentele în care am fost cu adevărat fericită, deciziile pe care le-am luat, la ce am renunțat și ce am invitat în viața mea și cum aș vrea să-mi continui drumul dincolo de noaptea dintre ani.

În 2014 am întâlnit oameni cu vise mari, pasionați și puși pe fapte și am fost curioasă să aflu ce și-au propus colegii mei și prietenii UA în anul care vine. Am fost surprinsă de încrederea și deschiderea cu care au răspuns, ba mai mult, m-am ales și cu o invitație să povestim mai multe la un ceai de cireașă zglobie. Eu una sigur am ieșit în câștig din tranzacția asta și sper să vă bucurați și voi descoperind jurnalul intențiilor pentru 2015:

Anda Anica (anul I la UA) – „Anul acesta îmi propun să-mi acord mie mai mult timp personal pe care l-am neglijat foarte tare în ultima perioadă; să mă implic, în sfârșit, într-un curs de autocunoaștere, în programul de coaching și, de preferat, în cât mai multe activități care să mă ajute să-mi dau seama încotro să o apuc. Clar mă reapuc de sport și citesc măcar o carte pe lună.”

Anny Mîndruță (anul II la UA) – „Prima mea mare provocare va fi să-mi găsesc un job în domeniul organizării de evenimente sau al educației, care să îmi hrănească creativitatea și dinamismul. A doua va fi să dezvolt proiectul Playouth pentru a aduce un plus de valoare în educația copiilor. Îmi doresc să ajung propria mea șefă la finalul lui 2015. De aceea, vreau să încep să fac profit considerabil cu organizarea de activități de educație alternativă pentru copii pentru a asigura traiul meu și al partenerei de business. Dacă primele două au fost profesionale, a treia provocare este personală: eu îi spun «build a relationship with a like-minded achiever.»”

Vio Caragea (Core Team UA) a dat cu bullets:

–          „3 overview resolutions (sunt cele mai importante și acele principii la care să fiu atentă tot anul – exemplu: să fac bine-bine un lucru),

–          3 proiecte mari (în ce îmi investesc în principal energia – People Project e unul) și

–          3 teme (despre ce caut, învăț… un exemplu este despre ce este și cum faci Curatorie).

Am testat multe modele de a-mi seta rezoluții și încă mai testez, începând de prin anul 2000 când eram în liceu și scriam la finalul agendei în care îmi țineam jurnalul lucrurile pe care vreau să le obțin la finalul noului an. Îmi amintesc cum tăiam de pe ultima pagină din agenda veche ce s-a întâmplat și apoi transferam ce nu (și încă îmi mai doream) plus dorințele noi, pe noua agendă, tot la ultima pagină (pe atunci erau rezoluții gen, să vizitez o țară sau să îmi cumpăr telefon mobil).

Mi-am schimbat mult perspectiva despre obiceiul ăsta în cei 15 ani, dar întotdeauna îmi aduce un fel de bucurie unică de a mă uita la mine, la o rezoluție ceva mai mare și a lega puncte și gânduri din viața mea între ele.”

Nicoleta Constantinescu (anul I la UA) – „1. Să învăț să iubesc, să exprim iubirea. 2 Să învăț despre arta povestirii. 3. Să fac sport, mișcare, dans… mai bine spus exprimarea energiei.”

Tatiana Gingărașu (anul II la UA) – „să duc la următorul nivel drumul de autocunoaștere prin artă, să ”înfloresc” și mai tare; să merg la pas prin viața mea, să fiu mai prezentă în tot ce trăiesc; să citesc 40 de cărți; să scriu mai mult; să îmi ascult corpul făcând yoga, meditație, sport, mers pe 2 roți; să îl cresc pe illu și pe mine odată cu acest proiect de suflet; să mă antrenez continuu și constant într-un proces de învățare; să am grijă de oamenii dragi, să petrec mai mult timp cu ei.”

Valentin Vișan (anul I la UA) – „Anul acesta intenționez să nu îmi mai dau timp de respiro. Cum sensei Paul Dicu a spus, «Nu mă întrec cu nimeni, sunt prea slab pentru asta», pentru 2015, singurul meu adversar va fi în oglindă. 2015 va fi despre micile platouri pe care mă regăsesc din când în când, dar mereu pentru scurtă durată, și care mă roagă să le depășesc pentru a deveni mai puternic. Va fi un an al răbdării, al îndârjirii și al căii luptătorului.”

Daniel Drăghici (prof. Curs „Organizare de evenimente” și un fel de Superman) – „să stau mai mult de vorbă cu oamenii, să ii cunosc mai bine, să fac mai mult sport, să am grijă de mine și să dorm, să nu mai muncesc atât și să am mai multa răbdare.”

Andrei Lasc (anul III la UA, fondator Cu substrat) – „Mi-am propus să investesc 3 ore pe săptămână în cursul de teatru, să îmi aloc 4 ore pe săptămână pentru citit lucruri din sfera popular science, să învăț un instrument muzical nou (clape cel mai probabil); să călătoresc pe 2 continente (Australia și Asia) plus 5 city break-uri. Mai am și unele fără unitate de măsură – să devin optimist și prezent, pentru care am niște instrumente de «instalat» în viața mea.”

Corina Angelescu (anul II la UA, președinte VIP) – „O să îți zic câteva din provocările la care m-am gândit până acum, dar lista rămâne încă deschisă: În primul rând, îmi doresc să gândesc un program de training pornind de la câteva idei-cheie din cartea «Mindset» și să aprofundez subiectul.

Apoi, îmi doresc foarte tare să pornesc anul ăsta împreună cu o echipă de oameni din VIP un proiect prin care să ajutăm ONGs-urile din București să se dezvolte ca organizații – să fim un fel de mici consultanți pentru probleme specifice pe care le identificăm împreună.

Vreau să cresc și să dezvolt o comunitate de la zero, independent de VIP sau UA – doar că nu mi-am clarificat încă specificul.

Un obiectiv ceva mai pragmatic ar fi ca până la finalul lui 2015 să strâng 5000 de euro, în principal din proiecte freelance.

Șiiii, «last but not least», să fiu în continuare co-creator în UA și să contribui cât de mult pot ca a noastră comunitate să înflorească.”

Lena Holban (anul II la UA) – „Anul ăsta mi-am propus să fie despre explorare și aventură, în toate formele: activități, oameni, locuri,.. Mai mult, o să-mi măresc doza de nebunie și o să zic DA la orice mi se pare nou, ciudat și în afara zonei de confort. Ah da, și să călătoresc muuuult și bine.”

Adi Dinu (anul II la UA) – „După eșecuri repetate cu rezoluțiile setate de Revelion, mi-am dat seama că nu mă ajuta perioada, căci era prea liberă și prea îmi dădea senzația că am timp pentru toate și că sigur mă voi putea ține de lucrurile respective. Apoi venea facultatea, sesiunea, munca în asociație, etc… și se duceau naibii planurile, mă ofticam și mă supăram. Așa că acum aștept să revină lucrurile la normal, să înceapă agitația specifică perioadei și abia apoi mă rup un pic din ea, 1-2 zile, și atunci setez rezoluții.

Și ce-am mai descoperit că a mers pentru mine a fost să lucrez cu o perioadă de timp mai mică, nu cu 1 an, ci cu câteva luni maxim. Pentru că dincolo de o perioadă de genul ăsta, se duce pe apa sâmbetei capacitatea de predicție, căci tinde(a) să se schimbe atât de rapid contextul, încât orice plan pe o perioadă mai mare era garantat să nu mai fie adaptat la context, dacă între timp treceau 4-5 luni.”

Și pentru că am tot auzit cuvântul autocunoaștere, am întrebat-o și pe Alis Anagnostakis (prof. Curs  „Autocunoaștere prin valori și misiune personal” și coach extraordinaire) ce provocări și-a propus pentru 2015: „Îți mărturisesc că mie nu prea îmi place cuvântul ăsta – provocări – poate e din cauza că îl aud mult prea des în corporații sau poate mai degrabă pentru că am redefinit relația pe care vreau s-o am cu viața mea. «Provocări» mie îmi insipiră o luptă, cumva. Cineva mă provoacă, eu «fac față» sau depășesc provocarea. Eu una nu-mi mai doresc să trăiesc ca într-o cursă cu obstacole. Vreau mai degrabă să fiu prietenă cu viața mea. Am intenții pe care mi le stabilesc la începutul fiecărui an, intenții despre ce o să construiesc anul ăsta, ce fel de om o să fiu, cum o să relaționez cu oamenii dragi mie. La final de an mă uit în urmă să văd cât mi-am împlinit intențiile – și pot să-ți spun că în ultimii 3 ani toate s-au materializat.

Anul ăsta este despre o școală de coaching pe care vreau s-o creez, este despre a trăi în armonie cu oamenii din jurul meu, este despre bucurie și despre călătorii. Astea sunt intențiile mele. Nu mai vreau să pun presiune pe mine și să-mi setez target-uri. Acum, în momentul ăsta al vieții mele, vreau să trăiesc prezentă, să-mi indeplinesc misiunea în fiecare zi, să trăiesc cu sens și să mă bucur de ce este.”

Ce vreau eu să fac diferit față de anul 2014 este să-mi transform învățarea din „just in case” în „just in time”, să-mi (mai) cunosc unul dintre eroi și/sau să ajung la un concert Muse, să mă apuc de dans de societate, să-mi mai îmblânzesc judecătorul interior și să învăț să merg cu bicicleta. Dacă va fi sau nu așa, ne arată timpul și pasiunea pentru ceea ce ne-am propus. Până una alta, „Ma maman a dit que je peux” și eu o cred.

O ultimă intenție, poate cea mai importantă, pe care m-ați ajutat să încep să o trăiesc, este să fiu mai atentă la oamenii din jurul meu, să-i cunosc mai bine și să fiu eu cea care intră prima în vorbă cu ei (chiar dacă mă intimidează).

Celor care mi-ați răspuns – vă mulțumesc pentru încrederea cu care ați acceptat să-mi împărtășiți ce vă aduce vouă 2015! Șezătoarea continuă mai jos, în comentarii, iar invitația la ceai se extinde către toate persoanele interesate.