“Adrenalina” și “noul” sunt două cuvinte care îmi plac. Nu îmi plac lucrurile exacte și nu prea sunt prieten cu procedurile bine delimitate, pe care la nevoie mi le însușesc bombănind în sinea mea. Îmi place schimbarea și îmi urmez instinctul. În toată graba asta însă, uneori uit să reflectez la ce fac bine și ce nu.
Într-o zi mohorâtă de la începutul lunii ianuarie, eram în holul de la etajul 1 al Universității Alternative, citind “Urzeala tronurilor”. La un moment dat, Silvia, cel mai zâmbăreț membru al echipei CROS, a ieșit val-vârtej dintr-o sală, înfofolită cu una dintre eșarfele ei, accesoriu care nu îi lipsește vreodată, cu un zâmbet mare pe buze. Avusese o întâlnire cu Vlady, un alt membru al echipei CROS. Puneau la cale următorul Learning Day, de pe 1 februarie, care urma să fie despre obiceiuri. Mi-a plăcut cum suna, dar în același timp m-a pus pe gânduri. Era prima oară când eram pus față în față cu obiceiurile mele, să le analizez, să îmi dau seama care sunt bune care sunt rele. Și totuși de unde să încep?
După ce m-am delectat încă vreo jumătate de oră cu intrigile lui George R.R. Martin, am plecat spre casă. Pe drum mi-a venit ideea să-mi încep căutarea în Dicționarul Explicativ Român. Astfel, am dat un search rapid pe dexonline.ro, iar răspunsul returnat a fost că un obicei reprezintă o “deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă și îndelungată a aceleiași acțiuni”. Între Piaţa Romană și Piața Sudului am dat și un search rapid pe Google cu întrebarea „Cum stabilim obiceiuri sănătoase?”. Din păcate, primele rezultate au fost despre rețete de slăbit. M-am lăsat păgubaș și m-am hotărât să pun întrebările potrivite pe 1 februarie.
În sâmbăta de 1 februarie ar fi trebuit să mă trezesc la 9. La 9:00 a sunat primul telefon. Snooze. La 9:01 al doilea. Snooze. La 9:05 a sunat iar. Snooze din nou. Și tot așa până la 9:30. Atunci cu greu m-am urnit, mai mult enervat de soneriile care tot sunau. Văzând că e târziu, în 15 minute eram deja în lift.
La 10:30 am intrat pe ușa Learning House. Ca de obicei, „căsuța”, așa cum este numită de majoritatea studenților, era plină de oameni frumoși. Ajungând la etajul 1, în același loc în care auzisem prima oară de tema Learning Day-ului, mi-am căutat un loc cât mai aproape de „scena” improvizată unde cei cinci vorbitori urmau să între rând pe rând.
Deschiderea zilei a fost făcută de Vlady. El ne-a lansat trei provocări pentru întreaga zi. Prima – să ne gândim la obiceiurile noastre, alese sau însușite inconștient. Apoi, ne-a îndemnat să ne gândim la obiceiurile bune sau rele pe care le avem. Iar cea mai mare provocare – să ne gândim la ce obiceiuri am vrea să ne instalăm în urma evenimentului. Ștacheta era sus după 5 minute!
După Vlady a intrat pe scenă Horea Murgu. Horea este un suflet tânăr și este omul pe care ai putea să îl asculți ore în șir. El ne-a îndemnat să „defragmentăm”. Să ne gândim la tot ce e bun și rău și să ne descotorosim de părțile negative. “Atenție la gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvintele tale. Vorbele tale devin faptele tale. Faptele tale devin obiceiurile tale. Obiceiurile tale sunt caracterul tău, iar caracterul tău e destinul tău”, au fost vorbele pe care el le-a accentuat. Pentru Horea, cel mai frumos obicei al său este meditația. Face meditație în fiecare zi de 33 de ani. Poate că, în 33 ani, doar 100 zile nu a meditat. Pentru el, timpul cu sine din fiecare zi este vital. Dacă nu meditează, se simte incomplet. După discursul său, mi-am notat cuvintele-cheie “observarea de sine” și “meditația”.
Radu Mărgărit este un tip suplu cu simțul umorului. Povestea lui începe acum mulți ani, când era un „corporatist” ca “la carte”. Mașina făcea parte din rutina lui zilnică: spre birou la cumpărături, în oraș sau în vacanță, mașina era nelipsită. După o vreme, a vrut să se încheie la șireturi și s-a întâlnit cu cineva – burta (îmi e greu să mi-l imaginez pe Radu mai împlinit). Atunci s-a hotărât că ar fi bine să meargă la sală sau să angajeze pe cineva să îl încheie la șireturi. A ales sala. De la 6:30 dimineața. La început, îi venea “să plângă cu lacrimi”, dar în timp a devenit rutină, iar dacă nu mergea la sală o dimineață nu era fericit în acea zi. Când mergea la sală nu se mai simțea „coclit”. Se pare că nu e de ajuns să zici că te apuci de ceva. Secretul e ca obiceiul să devină plăcere. Așa cum spune și Radu: “Massive pay or massive pleasure!”
Al treilea speaker a fost Verena Schmitz, Enterprise Marketing Director la Vodafone.
Ea ne-a provocat să facem o poză unui lucru sau unui om din jurul nostru și să o postăm pe Facebook, scriind în descriere cum ne simțim. Morala e că astfel am putut să vedem frumusețea oamenilor și a lucrurilor din jurul nostru:
”Seeing the beauty in others makes me feel extremely good and sharing it with others makes me feel even better. If something makes you feel good, it is easy to make it a habit.”
Alis Anagnostakis ne-a vorbit despre cele două moduri în care ne putem trăi viețile: “la efect” și “la cauză”. La “efect” ne simțim neputincioși, victime. Viața la “efect” e o viață în care tot timpul ne uităm la exterior, la alții. Întrebarea care vine este „de ce?”. Răspunsul este mereu o justificare, o poveste, o scăpare. Pe de cealaltă parte, la “cauză” ne concentrăm pe ce putem să facem cu ceea ce ni se întâmplă și pe ce avem de învățat. Când trecem de la “efect” la “cauză” ne recăpătăm puterea. La “cauză” avem toată puterea.
Pentru Alis Anagnostakis, cel mai sănătos obicei pe care și l-a format este să se autoobserve și să treacă cât de des poate de la “efect” la “cauză”.
Georgiana Floroiu, una dintre cele mai vechi studente ale Universității Alternative, ne-a vorbit despre trenuri și optimism. Am văzut o altă față a lui Geo, parcă am cunoscut-o din nou. Trenul ei, ca să înainteze cu viteza potrivită, a trebuit să scape de bagajele negative. Gândurile negative sunt ca “vocea aia ruginită din gări care anunță întârzierea unui tren sau plecarea altuia”. Ea ne spune că după mult timp a învățat să nu o mai asculte. Ne-a spus că familia sunt singurele persoane care nu coboară niciodată din tren. Pe durata călătoriei, ceilalți călători urcă și coboară la intervale diferite, depinzând de cât au plătit biletul. La un moment dat, ne-a invitat să ne uităm la trenurile noastre și să ne întrebăm dacă sunt trenuri de marfă sau trenuri de pasageri.
Are mai multe obiceiuri de care e mândră, printre care: jurnalul său, oamenii frumoși de care e atașată din viața ei, își ascultă mereu corpul și scrisorile din Camp. În fiecare Camp își scrie o scrisoare pe care o deschide in Camp-ul următor. În 2013 ea a scris “Aș vrea ca până la finalul acestui an să ţii un discurs despre optimism. Eu nu pot, sper să poți tu.” După aproape un an se află în fața noastră. A putut. Și încă cum! Privirea Silviei, care stă în primul rând, spune multe. Deși are fața ascunsă în eșarfă, se văd lacrimi de bucurie. Pentru Georgiana și pentru toate obiceiurile frumoase ale celor care au vorbit.
După aplauze furtunoase, mă întâlnesc cu Silvia în același loc, la etajul 1. De data asta era emoționată, dar a reușit să mă întrebe cum mi s-a părut. Cuvintele sunt de prisos. Am privit tableta pe care îmi scrisesem lucruri și am văzut scris doar atât:
În a doua parte a zilei, au avut loc mai multe ateliere în paralel. Am discutat despre neuromarketing cu Ana Iorga de la Buyer Brain, despre cum să ne concentrăm pe calităţi şi pe soluţii cu Petra Müller-Demary, la atelierul intitulat “Pitch habits” s-a făcut schimb de obiceiuri, iar cel al lui Billy Düagi a fost despre “Cum instalăm noi obiceiuri?”.
Astăzi, când termin de scris articolul, îmi dau seama că au trecut două săptămâni de când nu mai folosesc butonul de Snooze. Se pare că noile obiceiuri apar cu pași mici. Voi ce obiceiuri ați vrea să schimbați?
Fotografii de la Learning Day #12 – Cum instalăm obiceiuri sănătoase
