Pe 22 mai CROS şi Human Invest ne-au facilitat încă o exepriență practică de învățare, din sfera dezvoltării personale și profesionale – trainingul „Leadership situațional individual”. Leadershipul situațional prezintă o strategie de conducere bazată pe responsabilizare, care ajută la motivarea oamenilor spre utilizarea eficientă a resurselor lor. Leadershipul situațional individual este strategia de responsabilizare asupra propriilor decizii, asupra propriului parcurs profesional și asupra propriei vieți. Asumându-ne rolul de coordonator al evoluției noastre, putem descoperi calea către împlinire.În fiecare activitate pe care o desfășurăm parcurgem 4 etape – cheie. Identificarea etapei în care ne aflăm este primul pas în adoptarea celor mai bune soluții, astfel încât randamentul și satisfacția pe care le obținem să aibă un nivel optim.  Așa cum ne-a explicat trainerul Elena Marineci, cele 4 faze importante prin care trecem sunt:

  • D1 – Debutantul Entuziast (Competență scăzută și angajament puternic)
  • D2 – Elevul Deziluzionat (Competență scăzută spre moderată și angajament scăut)
  • D3 – Performer Nesigur (Competență moderată spre înaltă și angajament variabil)
  • D4 – Profesionistul Independent (Competență puternică și angajament puternic)

Atunci când știm în care dintre etape ne aflăm, vom recunoaște nevoia noastră de ajutor în plan decizional sau motivațional (prin încuraare). Sursa de încurajare sau spriijin în decizii poate fi aleasă de noi. Orice persoană din jur ne poate oferi aceste resurse, devine un colaborator în eforturile noastre spre atingerea performanței. În cazul în care nivelul nostru de competență este scăut (ne aflăm în D1 sau D2) este important ca cineva să ne stabilească obiectivele și planul de acțiune, să ne arate prioritățile și să ne explice rolurile, să ne evalueze munca și să ne ofere feedback. Pentru un angajament scăzut sau variabil (D2 sau D3) avem nevoie să fim ascultați, să fim lăudați și încurajați, să ni se ofere explicații raționale și să ni se ceară părerea. Stadiul D4 are nevoie de direcționare și încurajare scăzute. Cele 4 stiluri de leadership aferente stadiilor de dezvoltare sunt

  • S1 – Directiv
  • S2 – Îndrumător
  • S3 – Încurajator
  • S4 – Delegativ

Dacă dorim să obținem suportul de care avem nevoie din partea celorlalți, este esențială definirea domeniilor cheie de responsabilitate (funcțiile majore din viața personală sau profesională). Ulterior, trebuie să ne definim obiectivele în raport cu scopul principal. Următorul pas îl reprezintă definirea nivelului de dezvoltare în care ne aflăm. În funcție de acesta putem identifica stilul de leadership de care avem nevoie și crea un plan de acțiune spre a ajunge acolo unde ne dorim.

Evaluând atitudinea mea în diverse activități importante, am identificat imediat etapele corespunzătoare acestui model. Mi-ar fi fost, cu siguranță, de folos, să știu că dezamăgirea și îndoiala pe care am resimțit-o, fiind “în D2” era un lucru firesc întâlnirii oricărui obstacol de început. Identificarea acestei situații m-ar fi ajutat sa mă mobilizez pentru a analiza obiectiv situația și a găsi soluțiile necesare.

Cel mai important rol de leader este acela de leader al propriei noastre vieți. Indiferent de numărul funcțiilor de coordonare pe care le ocupăm, felul în care ne raportăm la propria existență și evoluție are un impact semnificativ asupra nivelului de împlinire pe care îl resimțim. Strategiile pe care programul de leadership situațional individual ni le propune, pot fi o soluție de îmbunătățire a acțiunilor și rezultatelor noastre.

Leave a Reply