Motive folclorice pictate pe diverse obiecte din porțelan și imagini cu zâne colorează peretele din dreapta ușii pe care intră o tânără cu părul brunet și zâmbet de copil. Ea este Mădălina Andronic și urmează să ne vorbească despre ce înseamnă să dai culoare poveștilor.
Mădălina este ilustrator și desenează de când se știe. La început folosea ca material cărțile de telefon ale părinților și pereții casei, însă acum, după mult timp de atunci, a ajuns să facă ilustrații pe „obiecte de porțelan pentru casă și pentru suflet” alături de Claudiu Ștefan în cadrul proiectului The Awesome Project.
„Eram genul de copil care le încercam pe toate, de la pictură pe sticlă, la ceramică.” Mădălina și-a urmat de mică pasiunea pentru ilustrații, așa că din clasa a VIII-a a început să studieze designul și a continuat până în facultate, unde a studiat design de produse. Facultatea nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor sale: „am învățat că e important să știi cum să faci ca obiectul să arate bine, nu să ai talent”.
Schimbarea de perspectivă a ajuns puțin mai târziu, când a plecat la master în Londra, unde a învățat ilustrație pe pâine și a putut să își construiască un portofoliu exact cum și l-a dorit. „And that was the beginning of a beautiful friendship”.
„Educația de acolo este foarte diferită de cea de aici” spune Mădălina, „se mergea pe principiul caută singur, învață singur. Este foarte important pentru ei să ai deja un plan pe care să construiești, să știi ce vrei să faci mai departe.” Cu toate acestea, studenții aveau un profesor-mentor cu care se întâlneau periodic și discutau despre proiectele la care lucrau deja.
În timpul masteratului Mădălina ținea un Creative Journal, în care își nota toate gândurile pe care le avea referitoare la proiectele sale. „După atât design am căpătat o gândire mai organizată și o anumită autonomie.”
„Zâna zorilor” a fost proiectul său de disertație, pe care, însă îl consideră un proiect de sacrificiu, „modul în care l-am gândit a fost cam 80% distrus în momentul în care a intrat în joc editura.”
„Mi-am dorit foarte tare să trăiesc din ce am învățat și mi-am dorit foarte tare să ilustrez cărți, pentru că pentru mine ilustrație înseamnă cărți”. Toți colegii săi lucrau la agenții, însă Mădălina și-a dorit să se descurce singură, pentru că își dorea să lucreze fix așa cum își dorea: să aibă granițele foarte bine definite între clienți și prieteni, să existe o relație bazată pe respect și ajutor reciproc.
Ca freelancer, Mădălina poate să își mențină eticheta pe care și-a construit-o, lucrând în stilul său și cu oamenii pe care și-i alegea ea, reușind să construiască proiecte frumoase alături de ei. Preferă să colaboreze cu oamenii care înțeleg că a fi ilustrator nu înseamnă să pictezi pereții bisericilor și că procesul de modificare a unei imagini este mult mai complex decât atunci când se folosește metoda digitală de a crea imagini. Aici nu se rezolvă nimic dintr-un click, ci din pensulă și tuș, la care se adaugă multă răbdare.
După încă 2-3 cărți „ciobite” Mădălina s-a decis să meargă pe self-publishing. „Am decis să fie o carte scrisă de mine, ilustrată de mine, pe banii mei” și așa s-a născut proiectul „Praf de zâne”.
Am întrebat-o pe Mădălina ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost ilustrator. După o lungă pauză de gândire îmi răspunde „nu știu, chiar nu știu… probabil ceva într-o școală, sau nu știu.”
Cu toate că Mădălina are multe proiecte, reușește să își găsească timp pentru a le fi alături tinerilor de la Facultatea de Arte. „Mi-aș dori foarte mult să iasă la lumină artiști independenți, să lucreze la ceva în care cred și să aibă un plan”. Facultatea de Arte nu a fost de acord cu propunerea ei de a lucra independent cu studenții în cadrul facultății, punându-i condiția să se angajeze la ei ca asistent și să facă un doctorat pentru a putea preda. Așa că început să construiască în afara facultății un program pentru studenți asemănător cu modul de lucru pe care l-a cunoscut în Londra ce are la bază relația mentor-ucenic.
„Am ajuns deja la a patra temă cu ei. Încerc să îi învăț cum să pornească de la produse obișnuite și să le transforme în ceva wow pe care oamenii le-ar cumpăra.”
Mădălina este o dovadă pentru noi toți că se poate și altfel. Indiferent de drumul pe care îl alegem, important este să încerci mereu să aduci ceva nou. Să lași o urmă care să aducă un plus și pentru ceilalți.
Mai multe fotografii de la eveniment găsiți aici.
Puteți răsfoi portofoliul Mădălinei pe site-ul său personal: www.madiandronic.com.
