Vineri, 15 ianuarie, ora 5 dimineața. Mi-am pus ultimele lucruri în bagaj și am plecat spre Piața Victoriei. Am ajuns acolo la 6 fix, întâmpinată de autocarul gol și de gerul unei dimineți de iarnă. Curând, au început să apară primii camperi. Cu toții purtau niște zâmbete entuziaste pe față, plini de voioșie și de nerăbdare să părăsească Bucureștiul înghețat.
Am pornit. În autocar am început să cântăm și să facem jocuri, în timp ce somnoroșii au pus capul pe geci și au dormit. Pe drum am trecut și prin Horezu, unde am văzut fel de fel de minunății create din lut. Bineînțeles, nu au lipsit selfie-urile din acest popas. Când să ni se facă foame am și ajuns la „Căsuța din Pădure”. Acolo am fost întâmpinați de gazde cu o dulce vișinată și cu pălincă.
A, v-am spus că tabăra a durat trei zile? Și că fiecare zi a avut un nume diferit? Prima zi s-a numit „Past”, a doua zi a purtat numele de „Present”, iar a treia zi numele de „Future”.
Ziua de „Past” s-a continuat cu jocurile copilăriei. Sunt convinsă că și voi ați jucat „Baba Oarba”, „Elasticul”, „Țările” sau „Mămăliga frige”. Ce vremuri! Noi le-am reînviat.
Ne-am legat la ochi si am alergat de-a „Baba Oarba”, ne-am călcat pe picioare la „Călcatea”, ne-am învârtit la „Mămăligă cu Mălai”, și ne-am încurcat ca la „Mațele Încurcate”. Toată lumea a redevenit copil. Ne-am amintit de acele clipe în care nu aveam griji, în afară de aceea de a ajunge la timp acasă. Ne-am jucat și am râs până seara târziu când… ne-am cuibărit cu toții în fața unui ecran mare și ne-am uitat la „Micul Prinț” – filmul adaptat după cartea cu același nume, pe care cu toții am citit-o în copilărie. Ne-am adus aminte de aspirațiile și de visele pe care le aveam atunci. Ne-a adus aminte de fragilitatea și imaginația pe care încă o mai are copilul din noi, de câtă inovație și ambiție purtăm atunci când avem aripile intacte.
Așa că, după film, ne-am pus pe scris. Ne-am scris pe o vedere câteva rânduri de la copilul care am fost către omul care suntem astăzi. Ne-am gândit ce sfat ne-am dărui dacă ne-am întâlni acum cu copilul din trecut.
Apoi, am ales să scriem pe trei bilețele frumos colorate trei lucruri la care am vrea să renunțăm și pe care le cărăm în viața noastră ca pe niște poveri. Le-am aruncat în focul din șemineu. Le-am dat drumul să plece… și au plecat.
Ca să sărbătorim copilăria, am încins o petrecere în pijamale pe cinste. Am pus muzică și am dansat pe muzica pe care o ascultam la Atomic TV. Vă mai amintiți? Seara s-a încheiat pe ritmuri de Animal X, Candy, Andre și mulți asemenea.
Ziua de „Present”, adică ziua de sâmbătă, a început cu un mic dejun copios, pregătit din preparate tradiționale cu ceapă roșie, brânză de capră și mult doritele clătite, făcute ca la mama acasă!
După aceea, ne-am luat rucsacul în spate și am mers la Cheile Sohodolului. Aici ne-am minunat de grandoarea naturii, de pârâul Sohodol care curgea în tihnă și de momentul care se reduce la „aici și acum”.
Când ne-am întors de la Chei, ne-am oprit și am declarat relaxare pentru toată ziua. Am trăit momentul și ne-am făcut prieteni noi – am făcut cunoștință cu oameni cu care poate nu am mai vorbit până atunci. Am legat niște prietenii frumoase, încununate de niște amintiri și mai frumoase. A fost o după-amiază plină de boardgames, de jocuri de cărți și ping-pong.
În sfârșit, a venit și momentul serii. Și ce se întâmplă seara în Camp? Petrecereee! Ați ghicit, da. Doar că înainte de petrecere, am avut prima ediție a show-ului „Alternativii au Talent”.
Concursul de talente a fost împărțit în trei categorii: dans, voce și teatru. S-au ales câteva echipe și fiecare a extras o categorie. Concurenții au trebuit să danseze pe „Drunk in Love”, să facă o coregrafie pe „Backstreet Boys” și pe „Uptown Funk”, să ne (în)cânte cu „Ionel, Ionelule”, și să facă o mini scenetă, inspirată din „Stan și Bran”. Am avut chiar și juriu, pentru că ne place să facem totul ca la carte! Și după un așa concurs, am încins iar o petrecere… care nu a durat trei zile și trei nopți, ci doar până dimineața.
Ei, am ajuns și la ziua de „Future”. Ziua cu numele viitorului a venit foarte voioasă. A venit cu multă zăpada și cu… aspirații. După ce am trecut prin trecut și prin prezent, a venit și momentul în care să ne gândim la viitor. La viitorul nostru. La viitorul pe care vrem să ni-l croim. Așa că ne-am urcat în autocar. Pe drum, am scris ce ne dorim să devenim sau să facem în 2016. Care ne sunt visele, provocările și cum ne croim drum până la ele. Am trecut prin amintiri și prin copilărie, am început să facem curat în bagajul vieții noastre, am trăit o bucată nemaipomentă de prezent, iar acum e timpul să ne întindem aripile și să prindem curajul de care avem nevoie pentru a ne crea viitorul dorit.
Am făcut o oprire la Târgu-Jiu, în fața Coloanei Infinitului a lui Brâncuși. Viitorul este infinit și posibilitățile asemenea. Viitorul se află în clipa următoare și, pentru că tot era multă zăpadă, momentul a fost încununat cum se cuvine… cu o bătaie în zăpadă.
Cu gânduri și speranțe noi spre viitor, ne-am urcat în autocar și am pornit spre București să ne trăim în prezent viitorul pe care ni-l construim.
Cu bine, ne vedem la anul!
Winter Camp a fost la prima ediție în cadrul Universității Alternative și a fost organizat în întregime de o echipă de studenți alternativi, care au vrut să aducă spiritul Camp-ului din vară și în mijlocul iernii.
