Îmi amintesc ca şi când s-a întâmplat ieri. Era 7 iunie 2011 când m-am întâlnit cu Cris şi Mihaela în Cişmigiu să îmi povestească ce lucruri faine ţi se întâmplă în Universitatea Alternativă. Acum număr cei trei ani de studenţie şi zâmbesc.
Primul an în comunitatea HRemotion a funcţionat ca un soi de catalizator pentru experienţa mea de voluntar. AIESEC Bucureşti este organizaţia care a făcut în mine o investiţie de încredere, de care eu aveam nevoie nebuneşte în acel moment. Mi-a dat modele, strategii şi instrumente de HR, mi-a dat cadrul concret în care să le aplic, mi-a oferit prieteni şi m-a lăsat să gândesc cu mintea mea. În 2011 eram în situaţia în care făceam ca lucrurile să se întâmple, coordonam conferinţe interne de L&D, recrutare de toamnă, conduceam echipe, tânjeam după rezultatele imediate. Nu aveam timp niciodata să aliniez toate experientele de învăţare în care mă aruncam, nu reuşeam să le planific în acord cu visurile mele şi nici să extrag la finalul lor lecţiile valoroase pe termen lung.
Am început cu întâlnirile de autonomie în învăţare alături de Silvia, am conştientizat toate rolurile pe care mi le asumam în acel punct în viaţă, ce investesc în ele şi ce primesc ca urmare înapoi. Destul de rapid mi-am asumat şi pasiunea pentru HR, n-a mai fost loc de îndoială. Am început să îmi structurez învăţarea pe partea asta şi să ofer timp şi energie doar experienţelor care aveau sens pentru dezvoltarea mea. Aşa m-am hotărât să plec în anul 3 de facultate într-un internship de schimb de experienţă in AIESEC Eastern Mediterranean. M-a întâmpinat acolo o echipă de board care îşi începuse mandatul recent şi spontan şi care avea nevoie de calibrare rapidă la vibe-ul AIESEC. Am pornit un task force pe recrutare şi am creat în paralel procesele pentru departamentul lor de Talent Management, punând cap la cap tot ce conştientizasem că ştiu să fac, în procesul de autonomie în învăţare. La întoarcere, mi-am dat licenţa pe baza experienţei de voluntar, am intrat într-o relaţie de mentorat în HR cu Mădălina Uceanu şi m-am implicat alături de alţi studenţi alternativi într-un proiect de Rent a team de engagement intern, pentru o multinaţională. HR-ul avea contur clar acum în viaţa mea.
Al doilea an în Universitate a venit cu schimbări profunde la nivel personal. Aveam nevoie de un dialog serios cu mine însămi, legat de alegerile de viitor pe care le puteam face în momentul ăla. Mi-am dat seama de nevoia asta în Camp. Aşa am ales să intru în procesul de life coaching, în care am conştientizat la nivel foarte adânc puterea de a-mi alege contextele de viaţă în care mă pun. Am ieşit din relaţiile care nu-mi făceau bine, m-am înconjurat pe toate planurile de oameni care mă copleşeau cu energiile lor frumoase şi care mă inspirau.
Ca experienţe de învăţare, m-am îndreptat mult către Sharing Day, Learning day, Invitatul Săptămânii. Ascultam oameni, mă conectam la emoţiile pe care le transmiteau, adunam lecţii din poveştile lor şi înţelegeam din ce în ce mai puternic cum dezvoltarea profesională se întretaie cu cea personală. Tot ăsta a fost momentul în care am început să îmi construiesc un set de obiceiuri legate de iubirea autentică de sine, care până atunci îmi părea a fi un concept opus ideii de performanţă. În anul doi de studenţie alternativă m-am descoperit ca om – nu mă ştiusem 20 de ani. 🙂
Am pornit anul trei în UA cu două proiecte mari. Cu rezervoarele pline de energie, mi-am asumat un job de cordonator al zonei de HR într-o companie de IT, unde creionez şi implementez procese de recrutare, selectie, inductie, performance mananagement, L&D şi engagement. Este prima poziţie de HR deschisă în organizaţie, iar provocările cele mai mari sunt să construiesc o imagine pozitivă asupra funcţiei în sine, a impactului pe care îl generează în business şi să construiesc relaţii de încredere reciprocă între mine şi toate entităţile cu care interacţionez – visul oricărui HRist. Lucrez alături de oameni tare faini, iar asta îmi hrăneşte constant entuziasmul.
Al doilea proiect este Caravana HRemotion. Alături de alte două colege din UA, ducem un sâmbure din misiunea Centrului de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti mai departe. Punem la bătaie anii de experienţă în ONGs şi oferim consultanţă pe strategiile de HR în managementul voluntarilor. Drumul pe care îl face Caravana HRemotion prin organizaţiile studenţeşti din Bucureşti şi pe viitor din întreaga ţară, duce la organizaţii mai puternice, implicit la voluntari mai pregătiţi să genereze un impact pozitiv în societate. Din poziţia de student alternativ, pentru mine este un antrenament nemaipomenit în HR să contribui la scopul ăsta, alături de Luiza şi Raluca. Cu dublă expunere, atât în spaţiul nonprofit, nonguvernamental, cât şi în zona business prin jobul pe care îl am, conştientizez la un nivel din ce în ce mai fin impactul mecanismelor de HR şi cum ajută ele organizaţiile să crească.
În toţi aceşti trei ani mi-am cultivat în Universitatea Alternativă un soi de disciplină în a-mi alinia toate planurile la cine sunt eu cu adevărat. Mă recunosc pe Mine în ceea ce fac zi de zi. Este tot ce îmi doresc să pot simţi la 23 de ani. Restul lucrurilor vin de la sine. Abia aştept să văd ce îmi rezervă anul 4 de studenţie alternativă.
