Bogdan Theodor Olteanu – fondator Sub25

“Dacă o susținem (cu portofelul, nu cu like-uri) putem să demonstrăm că este model viabil. Că există o piață, că există public dispus să plătească pentru reviste independente. Poate cineva va încerca să reproducă modelul. Într-un an, doi sau cinci. Apoi altcineva. Abia aștept ca raftul meu imaginar să aibă patru-cinci reviste comparabile cu cea în discuție.”

Acum ceva timp, mai exact în apropierea lansării DOR, citeam articolul de mai sus, postat de “sociabilul” Bogdan Theodor Olteanu, din 2010 Managing Director la BORȚUN•OLTEANU.

Au fost câteva dățile în care am asistat la discuții despre BTO chiar de la oameni care lucrează sau sunt interni în agenția lui și probabil fără să conștientizez, mai mereu mi-am dorit să îl întâlnesc personal.

Nu știu cum se face, dar la nici o săptămâna de când citisem acel articol, găsisem un mail“[Invitatul Săptămânii] Care nu mai are nevoie de nici o prezentare”. Nu am stat prea mult pe gânduri și l-am deschis. Mare mi-a fost surprinderea când  primul lucru pe care l-am văzut  a fost un nume, scris în al doilea rând, cu litere bolduite, parcă puțin mărite (sau cel puțin așa îmi părea mie atunci): Bogdan Theodor Olteanu

Nu reușisem niciodată să ajung la invitatul săptămânii și mereu după ziua de miercuri primeam câte 4-5 mailuri în care oamenii povesteau cât de fain a fost, iar eu regretam și mai tare că nu am știut cum să-mi fac timp să merg. Asta până săptămâna trecută, când nici nu m-am mai  uitat pe agendă și mi-am zis că trebuie neapărat să fiu la întâlnirea cu BTO.

Am ajuns cam cu 5 minute înainte de ora la care trebuia să înceapă (asta după ce am alergat puțin din teamă de a nu întârzia), am trecut încet pe lângă oamenii care fumau pe hol, printre care și Bogdan, i-am salutat și m-am așezat timid în EduCafe unde urma să aibă loc și întâlnirea. Eram puțin confuză, neștiind exact cum se va desfășura totul, însă în mod clar eram nerăbdătoare. În fața mea era deschisă pagină SUB25, frumos proiectată pe perete, peste care am tot arucat câte un ochi până ne-am adunat toți în sală.

Bogdan s-a așezat lângă laptop și a început să ne povestească, după cum probabil era de asetptat, despre initaitiva SUB25. Despre cum totul a pornit de la o echipă mică, la o bere, și a ajuns la aproximativ 40 de omuleți dornici să contribuie și să se afirme în cadrul unei reviste online ce are ca scop  “inventarierea manifestărilor creativității în cultura urbană”.
De ce SUB25? Deoarece aceasta  “este vârsta de aur, perioada de maxim potențial al creativității, energiei si curiozității”. Nu trebuie privit ca pe un reper temportal, ci mai degrabă că pe o stare de spirit.

O mare parte din întâlnire a fost ocupată de SUB25, fiind un subiect despre care probabil BTO ar putea vorbi zi și noapte. Era ușor de remarcat entuziasmul cu care el povestea, potențialul pe care îl vede în această platformă, în șansa ce li se oferă tinerelor talente de a se face remarcați, de a fi apreciați. Tot de aici s-a ajuns însă și la un subiect mai puțin plăcut, care are oarecum legătură cu articolul citit pe blogul lui BTO: obiceiul românilor de a cumpăra și citi reviste (și aici nu mă refer la cele de scandal).

A fost nevoie de o pauză pentru a-l desprinde de SUB25 și pentru a trece la întrebări din alt domeniu. Astfel, s-a ajuns la subiectul BORȚUN•OLTEANU,  de la cum stă treabă într-o agenție până la punctele slabe ale acestei industrii: cum clienții își aleg agențiile, cum în majoritatea cazurilor aceștia preferă să aleagă ideea ce le oferă siguranță, însă nimic inovator și nu pe cea creativă, care probaibl ar avea mai mult succes, însă care ar solicita fie un efort mai mare de implementare, fie un risc mai ridicat.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost să aflu cam cum arată din perspectiva lui Bogdan profilul unui om de agenție, care ar trebui să fie calitățile acestuia: să fie inteligenț și independent, să lucreze pe obiective, să livreze cât mai multe idei indiferent de procesul de creație, să aibă capatitatea de autoeducare, să poată susține un discurs articulat, să livreze poveste, să dea dovadă de spontaneitate.
Deși ca angajator, BTO vrea oameni pasionați de ceea ce fac, nu își dorește oameni captivați de domeniul lor. Vrea ca aceștia să știe să facă diferență între job și timpul liber, să își ocupe acest timp cu activități din afara ariei de interes, să își deschidă mintea prin teatru, filme, cărți.

Pe lângă cele două mari “capitole”, am mai aflat și câte ceva despre Bogdan pe plan personal, cum rugby-ul i-a influențat personalitatea, cum în ultima vreme și-a dat seama că ar trebui să fie mai “prietenos” cu cei din jur sau cum nu i-a fost niciodată teamă să experimenteze cât mai multe domenii până să ajungă la ceea ce face astăzi. Două trăsături ce sunt destul de ușor de remarcat: pragmatismul și simțul umorului.

După aproximativ 3 ore cu BTO, încă mai erau întrebări pe care mulți ar fi dorit să le pună, sau oameni care pur și simplu ar fi vrut să mai rămână la o discuție cu el. Din păcate, oră târzie și ultimul metrou care ne aștepta nu ne-au permis asta. Partea buna este că Bogdan va fi prezent săptămâna asta, pe 7 decembire și în cadrul AdRev. Cu siguranță mă voi afla în primele rânduri.

Articol scris de Vio Dan, membru în comunitatea New Media School