Când intru în Media Lab, camera din Learning House dedicată tehnologiei, îmi vine greu să cred că prin noiembrie ne strângeam acolo ca să dăm jos tencuiala și să vopsim tocurile ferestrelor. Acum, laboratorul nostru de gadget-uri și electronice deștepte e cartierul general al cursului 2.0 de fotografie. Asta, desigur, când nu pozăm în pod. Dar să nu anticipăm.

   De 1 mai ne-am văzut, plini de mândrie patriotică, la al treilea curs foto, tot cu Andrei și Sorin. Am început cu pozele selectate de fiecare dintre participanți după cursul trecut. „P-asta de ce-ai ales-o?” a fost întrebarea standard a „profilor”, convingându-ne să căutăm un argument mai solid decât „Mi-a plăcut”. Pe baza fotografiilor am mai prins câte un truc; așa am învățat, de exemplu, despre deformarea datorată unghiului larg al lentilei, care face obiectele apropiate să pară disproporționat de mari și care poate fi evitată fotografiind de la depărtare, cu zoom.

După care am trecut la recapitulare. Am readus pe tapet cele trei elemente care afectează lumina unei fotografii: viteza shutter-ului, deschiderea diafragmei și ISO-ul, sensibilitatea senzorului. „Aoleu, ca la fizică”, s-a auzit un mormăit când Andrei ne-a arătat o schemă cu drumul luminii prin aparat. Intrând un pic mai în detaliu, am început să ne prindem că nu doar lumina se schimbă când ne jucăm cu setările. Un timp mare de expunere poate da un efect blur (dacă n-ai trepied, orice mişcare a aparatului se înregistrează), diafragma deschisă reduce DOF-ul (depth of field – „adâncimea” până la care obiectele se văd clar), iar un ISO prea mare dă noise – o „pojghiță” de puncte vizibile mai ales pe culorile închise.

   Mult și tehnic, așa-i? Tocmai bine că ne-am agățat fiecare de câte un aparat, am căutat prin casă cele mai colorate obiecte și ne-am aranjat mici naturi moarte ca să exersăm. Cănile, eșarfa Silviei sau cartea despre ciocolată a Danielei au fost fotografiate din toate unghiurile, sub toate luminile și cu toate expunerile posibile. În același timp, câte o pereche de fotograf și model treceau la panou. Indicațiile persoanei din spatele camerei veneau precis și rapid, iar modelele se scăldau în razele fierbinți ale reflectoarelor.

După care am plecat în pod, să ne jucăm pe întuneric. Așa am învățat că, dintr-un timp de expunere de 30 de secunde, cu diafragma aproape închisă, cu lanterne și un blitz manual, putem crea imagini foarte interesante. Dacă data trecută vorbeam la modul metaforic de pictură cu lumina, de data asta chiar am făcut light painting, lasând să se vadă în fotografie doar dârele de lumină lăsate de lanternă. Așa au ieșit îngeri, drăcușori, ba chiar și o bătălie epică între fete.

Data viitoare mergem prin oraș. Oare cum ne descurcăm afară?