Zilele trecute am participat la un training ținut de Alecsandra Lițu, din seria experiențelor de învățare din tot ceea ce înseamnă CROS. Intitulat fiind “Comunicare internă”, imediat am bănuit că e vorba de comunicarea internă în cadrul organizațiilor, dar, din fericire m-am înșelat. A fost mult mai mult de atât. A fost un training despre cum să relaționăm atât cu noi înșine, cât și cu ceilalți.
Printre primele lucruri pe care le-am aflat în cadrul trainingului s-a numărat faptul că “a comunica” sintetizează de fapt conceptul de “a pune în comun” și am discutat despre metoda ESPERE (Energie Specifică Pentru Ecologie Relațională Esențială).
Așadar, pentru o comunicare sănătoasă trebuie ca mai întâi să conștientizăm că într-o situație de comunicare există trei elemente care o definesc : eu, tu și relația dintre noi. Adeseori neglijăm această relație, dar adevărul este că dacă o “hrănim” cu lucruri frumoase ea va deveni puternică și sănătoasă, iar dacă aducem în relație numai lucruri care rănesc, ea va deveni fragilă și tensionată. Un lucru important este faptul că fiecare persoană poate să își asume doar 50% din relație, iar esențial este ca fiecare să rămână în propria jumătate fără a îngrădi libertatea celuilalt. Totuși, fiecare persoană este responsabilă de lucrurile pe care le aduce în relație și pentru cum acestea o afectează.
Adeseori putem să afectăm relațiile pe care le avem cu ceilalți prin emoții puternice care ne împiedică să fim raționali. De exemplu, trebuie să avem în vedere faptul că de obicei “ne simțim nervoși”, adică atunci, în acel moment, în opoziție cu “suntem nervoși” ca fiind un lucru care ne definește caracterul.
Făcând această diferența putem să ne controlăm mai bine emoțiile și să ne dăm seama care dintre acestea ne reprezintă și care nu.
Nu în ultimul rând, am învățat că este foarte important să vorbim despre noi : eu cred, eu simt, eu sunt. A-i spune cuiva “Ești frumoasă”, chiar dacă este un lucru bun adus într-o relație, nu este întotdeauna și corect. Cel mai corect ar fi să vorbim despre noi : “Mie îmi place cum arăți”, “Eu cred că ești frumoasă”.
Voi concluziona prin a vă împărtăși faptul că o relație înseamnă 25% a da, 25% a cere, 25% a primi, 25% a refuza. Atunci când raportul între aceste elemente este dezechilibrat, se nasc frustrări și relația devine tensionată. Așadar este preferabil ca aceste procente să fie cât mai echitabil împărțit. De asemenea, dacă începem să contabilizăm ceea ce dăm vs. ceea ce primim, putem considera lupta pierdută încă dinainte de a începe.
Am încheiat discuția despre Alecsandra povestind despre cum în asociațiile studențești este o mare problemă în legatură cu faptul că oamenii nu își aleg niște task-uri, ci le sunt date niște task-uri, ceea ce le blochează destul de mult creativitatea și îi demotivează. Acest lucru se întâmplă fie din inerția
activitatilor care au loc, fie din lipsa lor de interes in a descoperi si a-si asuma lucruri care le plac cu adevărat.
Pentru relații sănătoase cu cei din jurul nostru trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru jumătatea noastră și trebuie să rămânem în această jumătate. Nu avem dreptul de a obliga oamenii să facă ceea ce ne dorim sau să le îngrădim această libertate de a alege. Respectând aceste simple principii putem să ne bucurăm de a avea niște relații ecologice.
Join the discussion One Comment