Cum am provocat realitatea

“Provoacă realitatea”: două cuvinte, peste 50 de oameni, profi alternativi, studenți, iar în final multe “AHA moments”. Toate într-o singură zi, “Learning Day”-ul dedicat învățării practice.

Conectarea la realitate, reprezintă împământarea mea (prea-cunoscuta vorbă “cu picioarele pe pământ”?), treapta dintre “am învățat” și “am aplicat”. Fie că este vorba despre un proiect, despre o responsabilitate, ori despre ziua de mâine, încerc să-mi imaginez cum s-ar concretiza acestea. Până când se vor întâmpla efectiv, rămân conectată doar la lumea și gândurile mele, cu “capul în nori” cum s-ar spune.

Urma o zi în care aș fi vorbit despre proiectele mele, chit că acestea sunt despre mine sau chiar un context practic pe bune. Îmi știam proiectul, scopul, de ce mă aflu acolo, ce avea să mă surprindă?

“Am plantat semințe diferite în grădina învățării mele. Și le-am lăsat să crească până m-am întors în momente diferite ale vieții mele și am cules rodul.” Bogdan Copil

“Si atunci am realizat: Nu e că nu am timp, ci e despre nu vreau! Mă surprindeam cum mai adăugăm un proiect și efortul meu era din ce în ce mai mic atunci când îmi plăcea ce făceam.” Corina Gheonea

“La ce cauză contribuie proiectul meu? Care e impactul său pe bune și ce probleme reale, sociale rezolvă? Cât de mare este țara mea? Dar cât de mare este proiectul meu?” Cristina Cristea

Îmi provocam realitatea prin diversele activități în care eram implicată, dar provocam și realitatea proiectelor mele? În acea zi am reușit să fac asta și să-mi dau răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu mi le pusesem până atunci.

Cum am făcut asta? Ziua a început liniștit și cu multă bucurie pentru că-mi revedeam colegii de la care am învățat atât de multe până acum. A continuat prin completarea unui canvas cu multe întrebări, schimburi de păreri și colaborare cu alți studenți alternativi.

Ce avea să urmeze era chiar cea mai mare provocarea a zilei: profi alternativi pregătiți să ofere feed-back proiectului tău.

Am ales să merg în grupa alcătuită din Teodora Pohoață, Maximilian Dobrescu și Alex Aramă. A urmat o prezentare scurtă. Nu știam exact ce ar fi trebuit să mai spun, de aceea m-am oprit, subliniind doar nevoile și problemele cu care mă confrunt. Au urmat întrebările. Îmi acopeream răspunsurile în cuvinte frumoase, în cuvinte prezente și în trend precum “motivație”, “lider”, “responsabilitate”.

Am plecat de acolo cu răspunsuri mult mai simple, pe care parcă le aud și acum sau mă trezesc rostindu-le ca atunci. Răspunsuri simple precum “prietenie”, “oameni”, “voluntariat” și întrebări și mai simple: “Ce înseamnă un lider pentru tine? Ce înseamnă să fii motivat? Tu știi ce își doresc ei?”

Atâtea momente cu “aha-uri” interioare, încât ziua aceasta nu avea cum să culmineze altfel decât cu un super atelier al Anei Silivaș despre prea-dezbătuta motivație.

“Daca nu vine natural înseamnă că nu este pentru mine.”, “Vreau să-mi găsesc pasiunea și sensul vieții.”, “Nu simt că am motivația AIA.” E o miză mare, nu-i așa? Și timpul e atât de scurt pentru obiectivele acestea de neatins.

Am aflat că motivația este ceva ce se poate influența și că oricât mi-aș dori ca la un moment dat să știu exact cine sunt, ce îmi doresc și care este scopul meu suprem, trebuie să accept că mă schimb. Iar odată cu schimbarea mea apar alte visuri, idealuri, pasiuni și motive care să mă pună în mișcare.

Ne este greu să rămânem motivați, pentru că de fapt nu acceptăm că ne-am schimbat și că viața este o cursă continuă, fără destinație. Oricâte opriri am face și oricât am vrea să rămânem într-un loc, timpul vine peste noi și ne împinge să dăm drumul lucrurilor care nu aparțin eului actual.

Apreciez mult că ai ajuns până la acest rând, de aceea te voi răsplăti cu întrebările care pe mine m-au ajutat foarte mult:

În general:

• Care sunt valorile tale?  
• Care este un moment emoțional puternic? Pune-ți întrebarea “De ce?” de 10 ori;  
• Ce a fost de fapt important pentru mine atunci? Cum m-a făcut să mă simt?

Aplicat pe un proiect personal:

• Care a fost motivația pentru care m-am implicat în proiect?
• De ce mai sunt încă în proiect?
• Ce mă demotivează la proiectul actual?
• Ce fac să mă motivez?

Ziua pentru mine s-a terminat cu multe întrebări și gânduri care îmi tresăreau prin minte fără să mă fi concentrat asupra lor vreodată până acum. M-am trezit visând mai mult, chiar și la lucruri la care credeam că nu pot ajunge.

Mulțumesc pentru călătorie, Universitatea Alternativa – cel mai bun echipaj! 🙂

Gândurile studentei Narcisa Bacău