De 4 ani sunt alături de ei. I-am cunoscut din întâmplare, când o prietenă mi-a făcut cunoștință cu Traian, despre care mi-a spus că “trebuie neapărat să-l cunoști, e unul din cei care o să schimbe educația din România”. Îmi amintesc și acum cu câtă pasiune ne-a povestit la o cafea despre proiectul CROS – un ONG unde tinerii dintr-o mulțime de organizații studențești învățau despre cum se conduce, de fapt, o organizație – HR, comunicare – toate descoperite într-un spirit neconvențional în care “autonomia în învățare” era centrală. Am cunoscut-o apoi pe Cristina, apoi pe ceilalți oameni extraordinari care și-au dedicat ani întregi unui vis – de a crea prima Universitate Alternativă din România. Asta a devenit CROS – un loc în care tinerii au ocazia să învețe în ritmul lor, complet responsabili de propria educație și de propriile alegeri.
La Universitatea Alternativă nu există cursuri în sensul clasic și plicticos al cuvântului. Nu există note, nici profesori, așa cum am fost noi obișnuiți la școală. Există oameni din mediul de business care împărtășesc din experiența lor, coachi, mentori, un cadru în care toți studenții au acces la o mulțime de resurse. Există “Learning Day”, cursuri “2.0”, mentorat, coaching individual, “invitatul săptămânii”, Bookster, Media Lab, Incubatorul de Afaceri, parteneriate cu o mulțime de companii, grupuri de învățare – toate instrumente pe care studenții Universității Alternative le pot folosi la libera lor alegere.
Pentru mine Universitatea Alternativă e un loc de unde îmi iau resurse, energie și speranță că lumea se poate schimba, că oamenii pot învăța devreme să-și croiască propriul drum, cel care li se potrivește cu adevărat, și că nu suntem cu toții condamnați la cercul vicios al jobului ales de nevoie și rutinei ucigătoare care ajunge să ne sufoce viețile și să ne taie aripile. De doi ani sunt facilitatorul unui curs “2.0” a cărui temă este una cel puțin neconvențională – autocunoașterea. O dată pe săptămână ne strângem – eu și un grup de 12 oameni curioși – și facem călătorii prin propria minte. Vorbim despre neuro-știință (cum funcționează creierul și emoțiile noastre), despre psihologie, explorăm chiar și teme spirituale – toate în același scop – încercarea de a răspunde la întrebarea fundamentală “Cine sunt eu de fapt?”. În săptămânile de când ne întâlnim am aflat o mulțime de lucruri – cum funcționează mintea noastră și de ce trăim anumite emoții, care ne sunt valorile personale, cum ne putem conștientiza și schimba convingerile și, poate cel mai important, care ne este misiunea personală?
Cel mai emoționant moment din curs a fost în seara în care tinerii de la curs și-au pus pe hârtie și apoi rostit cu voce tare în fața grupului misiunile personale. A fost răspunsul fiecăruia la întrebarea: “Când o să fiu foarte bătrân și o să privesc înapoi la viața mea, ce o să spun că a însemnat ea?”. E foarte greu să descriu în cuvinte energia care se naște atunci când, conștient și după un proces de introspecție serios, un om își declară într-o propoziție sensul vieții. Este acel moment în care, într-un fel, te naști din nou. Nu mai poți fi același pentru că ești echipat cu un “de ce” fundamental pe care înainte nu îl aveai. O viață trăită conștient, cu o misiune asumată, e o viață în care fiecare zi are un rost, în care și cele mai banale gesturi sau momente sunt trăite cu un scop, în care nimic nu mai e “degeaba”. Credința mea este că acest exercițiu al definirii misiunii personale ar trebui făcut de fiecare dintre noi, cât mai devreme în viață. E o onoare că am putut facilita procesul ăsta pentru studenții Universității Alternative.
Aș putea scrie un roman despre ce este Universitatea Alternativă. Cred însă că n-ar avea niciun rost, pentru că, dincolo de a fi o altfel de școală, este o experiență care trebuie trăită. Learning House e un loc care trebuie văzut, simțit, iar oamenii minunați care fac acest proiect posibil trebuie descoperiți. Eu una îi descopăr încă puțin în fiecare an și tare mă bucur că pot fi parte din călătoria lor.
