Într-o sâmbătă din toamna ce abia a început, mai precis pe 15 septembrie, ne-am adunat la primul Learning Day din acest an, o întreagă zi dedicată învăţării.

Participanții nu prea știau la ce să se aștepte exact, iar organizatorii abia așteptau să vadă cum se vor întâmpla toate lucrurile plănuite de ei.  Când ne-am revăzut în Comunitatea HRemotion, am dezbătut despre HR, în general, fără să ne punem prea multe limite.  Am avut ocazia să aflăm din experiențele HRiștilor cu diverse expertize, istoric sau întâmplări: Billy Duagi – HR Business Partner la Adobe România, Ana Silivaș – HR Business Partner la Kraft Foods, Luminița Ileana – Compensation and Benefits Supervisor la Kraft Foods, Carmen Mardale – Manager Resurse Umane la Orkla Foods și Desiree Diaconescu – Vicepreşedinte Resurse Umane la Tuborg.

Poveștile lor au început fie de pe băncile facultății, fie din organizațiile studențești, îndemnați de persoanele cu care lucrau sau pentru că ei credeau în legături conexe între domeniile studiate. Toate însă au avut o motivație comună: oamenii!

Ne-am gândit că cel mai important pas în dezvoltarea noastră ca HRici ar fi să știm de unde până unde se întinde HR-ul, care îi sunt limitările și care sunt cele mai dezbătute subiecte în acest moment.

Ne-a plăcut tare mult să stăm şi să dezbatem limitările resurselor umane, atât în organizaţiile studenţeşti, cât şi în marile companii:

  • în lumea organizațiilor studențești, activitățile se desfășoară într-un timp mult mai alert, așa că de puține ori ne oprim să ne punem întrebarea care sunt limitările unui departament de resurse umane;
  • de multe ori există limite la nivel contextual în cadrul companiei sau al mediului, însă multe dintre ele pot fi setate și de fiecare specialist în parte atunci când își propune o anume strategie;
  • reprezentanții resurselor umane, în general, sunt invitați de prea puține ori la masa de decizie a strategiei companiei;
  • ”produsele” livrate de departamentul de resurse umane se văd după o perioadă mai lungă de la implementarea lor;
  • oamenii pot fi reticenți în a investi timp în dezvoltarea lor sau în cea a echipei pe care o conduc, însă tocmai aceasta este provocarea;
  • este important raportul dintre echipa de resurse umane şi întreaga firmă. Departamentul de HR trebuie să înțeleagă contextul strategic și să vadă clar avantajele proceselor și proiectelor propuse, pentru a le putea ”vinde” și susține atât în fața conducerii, cât și în fața celorlalți angajați;
  • poziționarea HR-iștilor crește în importanță dacă se mizează pe raportul de parteneriat, fără a se pune accentul doar pe zona de execuție sau doar pe strategie.

Am realizat că limitările acestui domeniu te pot determina să începi să creezi sisteme de gândire, de organizare sau de lucru pentru a înțelege mai bine fiecare proces sau pentru a ști unde e nevoie să introduci un proces nou, să îți conștientizezi nevoia de resurse și unde anume sunt necesare investițiile.

După ce ne-am plimbat cu mintea prin toate tipurile de limitări ale acestui domeniu am pus pe masă și care sunt cele mai controversate subiecte de dezbatere la întâlnirile specialiștilor de resurse umane. Ne-au ieșit acestea:

  • trăim într-o perioadă în care generații diferite lucrează împreună; care sunt provocările ce pot fi întâmpinate sau metodele prin care poți tempera conflictele?
  • viitorii angajați, ce pleacă de pe băncile facultăților, nu au prea multă experiență practică; cum poţi suplini această lipsă de competenţe?
  • cum se schimbă și cum se adaptează o organizație la o nouă generație de oameni?
  • cum folosim tehnologia pentru a automatiza cât mai multe procese administrative?

Acest prim capitol al Learning Day a fost încheiat cu o structurare a departamentului de Resurse Umane așa cum l-au întâlnit invitații noștri în practică sau în cazurile ideale. Pentru noi, ca învățăcei, rezumatul departamentului ne va ajuta să construim, să clarificăm sau să identificăm în detaliu componentele resurselor umane.

Ziua a continuat cu o dezbatere facilitată de prietenii de la ARDOR pe tema “Într-o organizaţie, orientarea către rezultate este mai importantă decât orientarea către oameni”. A fost o experiență inedită, cu un subiect delicat, cu argumente, contraargumente, exemple renumite sau din propriile experienţe. La final nu am ajuns la o concluzie certă, ci se pare că adevărul este undeva la mijloc şi contează perspectiva din care priveşti. Fiecare dintre noi a plecat, însă, puţin mai determinat să descopere care este cea mai bună strategie în organizaţia sa.

Join the discussion 2 Comments

Leave a Reply