[quote]”Fiecare om are o poveste de spus, dar nu fiecare om ştie să o spună.”[/quote]
Cristian Lupșa știe. Atât de bine, încât în seara de 27 februarie, ca Invitat al Săptămânii, povestea lui de viață a fascinat cele 35-40 de perechi de ochi care îl urmăreau pline de curiozitate în CROS Learning House.
[styled_image image=”http://universitateaalternativa.ro/wp-content/uploads/2013/03/IS-Cristi-Lupsa-1.jpg” w=”699″ h=”304″ link=”” lightbox=”yes” alt=”Image Description” rel=””]
Povestea jurnalistului
În liceul din Târgu-Mureș, pe când era la mate-info și părinții îl visau medic, Cristi deținea recordul absențelor de la școală. Nu-i plăcea ce făcea și nu-și găsea locul. Asta până când, într-o tabără, a născocit împreună cu un prieten un ziar improvizat al taberei. După vacanță, au creat ziarul școlii care a evoluat treptat de la o pagină A4 la 32 de pagini A5 pliate manual de familiile lor. A fost o oportunitate foarte bună pentru el – ”Făcând chestia asta, mi-am găsit un scop în liceu”.
Așa a ajuns să dea la facultate la jurnalism la Cluj, unde faptul că n-a fost admis a devenit ”cel mai bun mini-eșec care mi s-a întâmplat vreodată”. A devenit student la jurnalism la București, unde nu voia inițial pentru că-l speriase orașul. Studentul Cristi era un tip cu blugi largi și lanț atârnat de ei și-și petrecerea serile de marți în Fire. ”Credeam că cele mai bune texte se scriu la 3 dimineața, după ce veneam din Fire și puneam lanțul jos.”, își amintește acum râzând de acea perioadă.
În ultimii doi ani de facultate a scris la ziarul studențesc The Bullet, publicație a Centrului pentru Jurnalism Indepedent. Tocmai se înființa ziarul în colaborare cu niște americani, iar Cristi spune că a fost una dintre cele mai utile experiențe de învățare pentru el, în contextul facultății aflată departe de echilibrul dintre teorie și practică.
A urmat masterul în State, unde el și colegii lui au fost trimiși încă din prima zi ca reporteri în strada care despărțea ”the academics” de ”the professionals” de la Missouri School of Journalism. Tocmai arsese într-un incendiu un bar cu istorie locală și profesorul i-a și trimis afară, pe teren: ”This is news !”
După ce a mai rămas o vreme în State să lucreze, Cristi s-a întors în țară. Voia să aibă un impact mai mare aici. Dacă-l întrebi, astăzi nu-și mai dorește să schimbe jurnalismul din România. ”Prefer să fiu într-un dialog cu cei care citesc, nu într-o contradicție cu alții. Nu mai vreau să-l ajut pe Vasilică de la Adevărul să scrie bine pentru că pare că nu vrea.”
Acum are modul lui în care schimbă lumea: prin jurnalism narativ de calitate la trimestrialul Decât o Revistă. ”Mi se pare mult mai interesant să găsești lecții similare cu cele pe care vrea să ți le predea ficțiunea în întâmplări reale.”, își argumentează el preferința pentru scrierile narative.
Lecții despre povești și viață
Mă fascinează modul în care gândește Cristi în cel puțin două direcții în care simt că am foarte multe de învățat de la el în orice context, așa cum a fost și la Invitatul Săptămânii.
În primul rând, am luat multe lecții despre jurnalism narativ și despre arta de a povesti:
- Am învățat să apreciez ”jurnalismul în care spui o poveste mai mare decât situația, decât ce s-a întâmplat acolo.”
- ”Jurnalismul responsabil e despre a transforma oamenii din consumatori în cetățeni responsabili.”
- Etapele unei povești bune : ”personaj, complicație (sau conflict, problemă), acțiune, moment ideal (revelație), sfârșit”. Finalul este bine să fie ”unul natural al poveștii” și nu o concluzie personală a autorului. ”Ideal e să las cititorul la final cu forța de a face ceva.”
- Ca tehnică, într-un text, ”acțiunea e mult mai puternică” și, concret, se reduce la folosirea verbelor : ”Dacă vezi un adjectiv, împușcă-l !”
- ”Claritatea în gândire, în ce știi și în ce spui e valoroasă pentru că vrei să-i dai omului care citește posibilitatea să ia singur o decizie.” La fel și acuratețea informațiilor, și nu părerea personală a autorului. La un moment dat, Cristi a primit de la un cititor replica : ”Am citit 7000 de cuvinte și nu-mi spui ce să fac. ”, moment în care în mintea lui a zis ”Yes !!”. Editorul spune că ”e important să-ți rezolvi singur dilema personală, ca cititor.”
În al doilea rând, îmi place la Cristi modul în care privește lumea și viața. Cumva, cred că pe lângă rolul de jurnalist și căutător de povești, spiritul lui curios l-a ajutat să-și contureze și această perspectivă. Eu am rămas cu trei lecții de viață.
Prima: contează să capeți ”claritate asupra a ceea ce vrei să faci”, mai ales când vrei să creezi proiecte de impact. Claritatea în gândire și exprimare nu se aplică numai în jurnalism, ci trebuie extinsă la orice nivel al vieții, în orice context, pentru că ”nu poți judeca ceea ce nu înțelegi”. Jurizând diverse concursuri, a întâlnit multe proiecte pe care nu le înțelegea și a observat că ”mereu câștigau cei despre care juriul înțelegea ce vor să facă”.
A doua: e important ”să câștigi viziune asupra lumii”. Cristi afirmă :”Contează să știi ce se întâmplă în lume din trei motive : 1. pentru sănătatea ta mintală; 2. pentru a conecta punctele; 3. ca să știi ce e important cu adevărat”. Când ești conectat la ce se întâmplă în jurul tău, la lume, la poveștile oamenilor, ajungi să ”câștigi toleranță la ce știu alții și la ce nu știu alții”. În plus, capeți ”empatie și apartenență la lumea în care trăim”, cum reiese și din discursul pe care ni-l dă ca exemplu, This Is Water (ținut de David Foster Wallace la festivitatea de absolvire din 2005 de la Kenyon College, Ohio).
A treia: ca să dobândești viziune asupra lumii e nevoie să fii curios. Când l-am întrebat pe Cristi cum se menține el inspirat și informat, pe lângă menționarea unor surse care-i plac (podcasts The World Update de la BBC, New York Times, Wired etc.), ne-a răspuns că ”libertatea de a afla tot nu vine cu o dorință de a afla lucruri”. În consecință, sunt mai importante curiozitatea și setea de cunoaștere, iar dificultatea nu stă în găsirea celor mai bune surse de informare, ci ar fi de fapt: ”Cum plantezi curiozitatea? Cum îți formezi reflexe bune? Cum îți creează informația dependență ?”
[quote author=”- Cristian Lupșa”]”La 20 de ani eram prost ca noaptea. Întrebarea este : Cum faci la 20 de ani să fii mai puțin prost decât ești (în condițiile în care tu crezi că ești cel mai deștept de pe pământ) ?”[/quote]
