Niciodată nu suntem destul de mari să încetăm să ne jucăm.

Duminică seară, pe 16 august,  m-am întors din Camp şi, povestindu-i cu entuziasm mamei ce am făcut eu 5 zile la Moieciu, alături de studenţii din Universitatea Alternativă, îmi pune deodată o întrebare: „Nu sunteţi voi prea mari ca să vă jucaţi o zi întreagă?”

Ziua de Playing a început cu Diana Matache care ne-a „pus în scenă” discursul lui Peter Pan. Îmbrăcată precum personajul de poveste, Diana, studenta alternativă de anul III, ne-a ţinut cu ochii aţintiţi spre ea, cu respiraţia tăiată şi ne-a făcut să simţim o emoţie puternică, privind-o cum juca pe scena Campului o parte din rolul acestui personaj.

A fost un discurs despre magie și despre o lume pe care ne-o creăm atunci când suntem mici, plină de jocuri, personaje fantastice şi puteri nemaiauzite, vise măreţe şi posibilităţi nemărginite. Eu m-am regăsit în cuvintele ei şi mi-am pus şi eu întrebarea lui Peter: „What if you can find magic anywhere you go… ? Can you?” 

Iar la finalul discursului,  Diana ne-a promis: „Astăzi o să îl las pe Peter să facă ce vrea el, să se murdărească, să facă toate năzbâtiile care îi trec prin cap și să se bucure de fiecare secundă ca un copil ce e. Azi îl las să creadă în magie.”

Noi i-am urmat sfatul şi ne-am dat voie să fim din nou copii, să ne jucăm, să râdem, să ne bucurăm de soare şi să ne distrăm pe parcursul zilei, să uităm pentru câteva ore să fim „adulţi serioşi”. Imediat ce am fost împărţiţi pe echipe, am şi pornit spre tărâmul de poveste al Olimpiadei, dornici să câştigăm fiecare competiţie, să ne demonstrăm superputerile şi să ne bucurăm de libertatea de a ne mişca în voie.

Prima probă: Eu şi echipa mea am trecut cu succes de Frunza, jocul de care mă temeam cel mai tare. Teama a durat doar câteva secunde, pentru că mi-am amintit ce-mi propusesem cu o seară înainte: „ca orice eroină din poveşti, eu trebuie să accept orice provocare din joc şi să am curajul de a încerca!”

Imediat după ce s-a terminat, mă simţeam învingătoare, şi nu pentru că am câştigat proba, ci pentru că mi-am dat voie să trăiesc cu entuziasm acest joc. Cum ar fi dacă am avea mereu curajul să dăm piept provocărilor de care ne este teamă?

Proba doi: Jocul de fussball uman a fost vedeta olimpiadei. Toţi eroii strigau numele echipei cât puteau de tare, iar susţinătorii cât să se audă peste mări şi ţări. Echipele erau aşezate în teren ca la fotbal, doar că ne puteam mişca doar în stânga şi dreapta, conform regulilor oficiale de la fussball, respectate de unii şi „fentate” pe alocuri de alţii. Dar, aşa e și-n fotbal, nu?

A fost mai puţin despre câte goluri reuşim să dăm, şi mai mult despre câtă încredere avem în coechipieri. Joaca a devenit „serioasă” atunci când s-au schimbat regulile şi am fost puşi să închidem ochii. Parcă nu e atât de uşor să te laşi condus de cineva din exterior. Dar, cum ar fi ca, de acum încolo, să oferim mai multă încredere celorlalţi?

Ultimele probe: La Funland – proba în care alunecam pe o pantă cu un colac de plajă, strângeam steguleţele, apoi înțepam baloane cu apă, săream pe minge şi ne învârteam- olimpiada pare că devine şi mai serioasă! Mulţi dintre viteji şi-au învins frica şi şi-au depăşit propriile limite. Ultimate Frisbee – jocul acela cu aruncarea discului – a fost despre a lăsa bucuria de copil să ne conducă. Ne-am jucat fără să ne gândim la miza finală, ne-am dat voie să şi greşim şi am învăţat că e mai important să trăieşti clipa şi mai puţin important cine va ieşi pe locul I.

Însă nici câștigătorii Olimpiadei n-au rămas nepremiați. Le mulțumim partenerilor noștri de la eMAG pentru premiile acordate olimpicilor jucăuși.

Ziua s-a încheiat cu renumitul Joc de Noapte – toţi studenţii proaspăt intraţi în Universitatea Alternative ştiau doar din „basmele” comunității ce înseamnă Jocul de Noapte. Au auzit ei că se întâmplă pe un tărâm fermecat: o pădure întunecoasă şi rece. Că toţi jucătorii sunt împărţiţi pe două echipe mari şi că jocul se încheie atunci când un jucător fură steagul echipei adverse și îl aduce pe terenul lor.

Însă doar când au trăit jocul pe propria piele şi au stat pentru o oră în pădurea atât de întunecată încât nu vedeai nici cine se târăşte pe burtă pe lângă tine, şi-au dat seama despre ce e de fapt. Cred că am fost cu toții cât se poate de viteji, unul mai iscusit ca altul, în aceste condiții de beznă grea: am trecut proba mlaştinii, am fost ajutaţi de coechipieri cu puteri supranaturale, am învăţat să gândim strategii pe termen lung pentru a ne apăra ţinutul. Deși nimeni nu a furat steagul, s-a făcut un schimb echitabil, şi în final, am fost toţi eroii unui basm cu sfârșit fericit. S-a lăsat până târziu în noapte cu vin fiert și povești despre cine pe unde a ajuns și ce putea fi făcut mai bine.

Am putea spune că atât jocul de noapte, cât şi restul jocurilor din olimpiadă sunt metode de învățare prin joacă, experiențe relevante din care participanții pot trage concluzii și își iau lecții despre ei, despre propriile comportamente și emoții, despre ceilalți și chiar despre societate în general. Însă, pentru noi, la Universitatea Alternativă, valoarea Playing este mai mult de atât: ne place și încercăm să trăim în fiecare zi cu bucuria unui copil. Şi chiar ne iese!

Dar răspunsul la întrebarea mamei este unul mult mai simplu, pentru mine. Nu voi fi niciodată prea mare să încetez să mă joc, niciodată prea mare ca să mă bucur că un copil şi niciodată prea mare să visez la lucruri nemaiauzite!

Când a fost ultima dată când ți-ai dat voie să te joci?

Mai multe fotografii din ziua de Playing din Camp 2015, aici.

Pentru atelierele din partea a doua a zilei de Playing, le mulțumim invitaților: