Pentru câteva minute, aerul tare de munte din Moeciu din 13 august, a doua dimineaţă de Camp, e îmbibat cu miros de pneuri încinse şi gaze de eşapament. De undeva de dincolo de munţi, se aud motoarele turate la maxim care după semnalul verde pornesc cu viteză spre Locul I al podiumului. Finalitatea cursei, însă, nu depinde doar de priceperea piloţilor. Câştigarea titlului şi şampania de la final sunt destinate echipelor din spate care colaborează atât de autentic, încât se pot sincroniza perfect în fracţiuni de secundă astfel încât piloţii să aibă cele mai bune condiţii pentru a câştiga cursa.
Şi astfel, prin discursul din deschiderea zilei de Collaborating, Claudiu ne împărtăşeşte cum din pasiunea lui pentru raliuri şi-a luat primele lecţii despre ce înseamnă să colaborezi autentic: „Nu pilotul câştigă cursa, ci echipa” iar „dacă nu există încredere, nu există colaborare”. El povesteşte cum după trei ani de Universitate Alternativă şi aproape 15 contexte diferite de lucru în echipă şi-a conturat propria viziune despre ce înseamnă „a colabora”: a avea încredere 100% în coechipieri, a face lucrurile cu drag şi într-un mediu plăcut, a avea complementaritate în echipă şi a crede puternic în scopul final.
Vuietul motoarelor şi mirosul de pneuri, pe care povestea lui Claudiu le proiectează în peisajul de munte, se pierd uşor-uşor, împreună cu nişte nori poznaşi care pe cât de repede îşi fac apariţia, pe atât de repede dispar. Sunt convinsă că se şi „amuzau” un pic că iar ne-au păcălit că vine ploaia şi noi i-am crezut. Însă poate că Horea Murgu a negociat cu ei, convingând până şi vremea să colaboreze cu noi şi să se identifice astfel cu atitudinea zilei.
Dragul nostru prof alternativ sau „cel mai în vârstă student al Universităţii Alternative” după cum se autointitulează, cu înţelepciunea caracteristică la purtător, Horea ne ţine atenţia suspendată într-un altfel de plan, un plan meta. Ne vorbeşte despre cum nu putem oferi încredere spre exterior decât dacă învăţăm să o construim din interior. Despre cum colaborarea este de asemenea despre joc, pentru că astfel explorăm lumea încă de când suntem mici şi, prin urmare, joaca este o interfaţă firească dintre sine şi orice formă de descoperire exterioară.
Tot el defineşte autenticitatea ca fiind o punte pe care o creăm între lumea dinăuntrul şi lumea dinafară noastră. Îşi încheie gândurile punctând asupra faptului că această autenticitate se poate antrena prin cultivarea stării de prezenţă. Învăţăm astfel că la întâlnirea noastră cu clipa prezentă, ne recuperăm atenţia şi acolo unde alegem să o plasăm, trebuie să ne cultivăm şi intenţiile.
În urma discursurilor, notez conştiincios o pagină numai cu întrebări. Întrebări foarte bune, dar grele. Pe hârtie însă parcă li se mai echilibrează dimensiunile, astfel încât să devină mai uşor de asimilat.
Le mai las să se aşeze şi mă îndrept curioasă spre următoarele activităţi ale zilei. După discursuri, e timpul să ne jucăm. Deşi credeam despre mine că nu prea îmi place să mă joc, anul trecut, tot în Camp, în aceeaşi zi, am descoperit, jucându-mă, lucruri pe care nu le ştiam despre mine.
Cu aceste lucruri în minte, de data asta am pornit mult mai curioasă spre activităţile pregătite pentru noi de echipa CAMP. Anul trecut mă surprinsese la mine o competitivitate de care nu eram conştientă şi o atenţie mult prea mare pe rezultate şi deloc pe proces. Am ales deliberat să lucrez la ea în anul următor, aşa că aşteptăm acum jocurile cu oarecare emoţii, căci pentru mine echivalau cu o evaluare. Mă tot întrebam: „Oare am reuşit să mut focusul şi pe proces în timp ce continui să îmi menţin o parte din atenţie pe rezultate?”
Şi joaca a început. La finalul activităţilor, nici nu apuc să reiau în minte întrebarea mea de „evaluare”, când un coleg de echipă îmi zice: „Ştii, voiam să îţi spun un lucru. Nu sunt sigur dacă îţi aminteşti, dar anul trecut, la activităţile de Collaborating am fost în aceeaşi echipă. Şi ne-ai spus tu ulterior că ai observat la tine o competitivitate de care nu erai conştientă şi pe care şi noi am sesizat-o. Ei bine, voiam să îţi spun că acum eu am observat o schimbare la tine. Nu ştiu dacă ţi-ai propus sau nu conştient să lucrezi la asta, dar ţi-a ieşit! Bravo!”
Biiiiiiig smile on my face!
Ziua se încheie cu un panel despre ce inseamnă colaborarea din perspectiva lui Daniel Drăghici, manager Scala Events, a Cristinei Cristea, a Corinei Gheonea şi a lui Tori Dinu din echipa UA şi a Elenei Dobre, consultant Advanced Thinking.
Deşi ne sunt expuse perspective din trei medii diferite, colaborarea autentică pare să aibă o ecuaţie comună, în care accentul cade pe încredere, pe un proces în care se acordă importanţă evoluţiei membrilor, în timp ce fiecare are în atenţie obiectivele echipei.
Mi-a dat mult de gândit o idee de-a Corinei. Ea spunea că a colabora presupune ca membrii să îşi faciliteze unul altuia evoluţia, în sensul în care se provoacă să crească şi se învaţă unii pe alţii să gândească din mai multe perspective. Întrebarea scrisă în caietul meu vizează „cum”-ul: Cum poţi face asta într-o echipă?
Din discuţie, realizez din nou că UA este un mediu în care colaborarea se pliază atât de natural pe sistemul nostru de valori trăite în mod autentic, încât atunci când vorbim despre modelul alternativ de educaţie, uităm să o menţionăm. Ne amintesc însă profii alternativi, oamenii de business, profesioniştii în consultanţă că ea e impregnată puternic în ADN-ul Universităţii şi că sub nicio formă nu trebuie să încetăm vreodată să colaborăm autentic.
Abia apuc să mai notez şi acest mic sfat, căci uşor-uşor se lasă seara peste caietul meu cu notiţe şi peste o zi plină. Dacă dimineaţa începea cu miros de pneuri încinse şi motoare turate, ea s-a continuat apoi cu o suspendare în plan meta în care ni s-a adus în atenţie importanța stării de prezenţă şi cu un mic examen personal pe care l-am trecut. În încheierea zilei, mă cuprindea un sentiment de mândrie şi recunoştinţa că fac parte dintru-un mediu de învăţare în care să colaborezi autentic nu este doar un mod de lucru eficient în echipă, ci este o atitudine care efectiv se poate respira.
Mai multe fotografii din ziua de Collaborating din Camp 2015, aici.
