Pe perete stă proiectată o imagine pe care scrie: „Impossible is not a fact. It’s an oppinion. Impossible is not a declaration. It’s a dare. Impossible is potential. It’s temporary. Impossible is nothing.” Pe canapeaua de lângă stă Adina Bortă, a cărei poveste se poate rezuma la acest citat din Muhammad Ali.
Adina este consultant în dezvoltare organizațională, facilitator şi coach. Însă și-a început cariera în spatele catedrei, ținând creta în mână și încercând să-i facă pe elevii săi să conștientizeze și ei că matematica nu este despre a învăța, ci despre a înțelege și a simplifica lucrurile.
Părinții ei erau la rândul lor profesori, ceea ce părea să facă la început lucrurile mai simple datorită sprijinului lor. După ceva timp, Adina și-a dat seama, însă, că muncea mai mult decât elevii săi și simțea că ceva trebuie să schimbe la principiul clasic de predare: profesorul spune, elevii scriu.
Atunci a descoperit „Educație pentru libertate”, pedagogia lui Rudolf Steiner, care i-a arătat o nouă perspectivă ce a determinat-o să învețe mai multe despre educație. Odată cu această nouă perspectivă, părinții Adinei îi spuneau că nu are nevoie de o schimbare, pentru că deja are o profesie bună. „Nu mi-era clar ce îmi trebuie, nu puteam să le explic, dar știam că aia e ceea ce îmi doream.”
Odată cu descoperirea unor noi principii și abordări, și-a dat seama de impactul pe care îl au atitudinile și modul nostru de a gândi. „Când suntem în clasă, când lucrăm cu copiii, să ne gândim că nu știu ce poate deveni acel om: poate fi un geniu, poate va face lucrurile în cu totul alt fel. Așa trebuie privită educația. Nu trebuie să vedem elevii ca pe copii doar.” Și Adina are dreptate, principiul acesta ar trebui aplicat și în viața de zi cu zi, cu fiecare om pe care îl întâlnim. Nu putem ști niciodată cine este omul din fața noastră și nici ce poate deveni.
După ceva timp, a plecat în Anglia într-un schimb de experiență și așa a ajuns să interacționeze cu sistemul de învățământ Waldorf. În ultima seară petrecută acolo, una dintre colege a întrebat-o ce ar alege să facă în continuare, în cazul în care ar putea alege orice. „Psihologia. Dar e târziu, am 26 de ani deja.”
Întoarsă în România, Adina a hotărât să se înscrie la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai. La interviul pentru admitere, întrebată fiind care este motivația ei, Adina a spus că vrea să facă psihoterapie. „Consider că noi, poporul român, avem multe lucruri de schimbat, iar el are nevoie de mine.”
După un an de facultate și-a adus aminte de discuția cu fosta colegă din Anglia și și-a dat seama că începuse să facă lucruri care cândva i se păreau imposibile. „Drumul meu căpăta din ce în ce mai multe direcții, însă tocmai punctele alea de cotitură pe care le ai în viață sunt cele mai interesante.”
Pentru a se susține din punct de vedere financiar, Adina a continuat să predea matematică la începutul facultății, însă volumul mare de muncă îi afecta prea mult sănătatea, așa că a fost nevoită să renunțe la job. Până într-o zi când, din întâmplare, s-a întâlnit cu cineva pe stradă care avea nevoie urgent de un translator, urmând să colaboreze un timp cu această persoană la următorul său job în asigurări de viață.
Cu siguranță, dilema părinților a revenit, neînțelegând de ce fiica lor „dădea cu piciorul” unei profesii sigure și bune pe care deja o avea. Cu toate acestea, Adina ne spune acum că a învățat să facă față presiunii sociale prin distanțare și determinare. „Important este cum reușești să ignori în interior lucrurile astea. Fă o plimbare, citește ceva, dar nu te gândi la acele lucruri dacă simți că ești pe drumul cel bun.”
După job-ul în asigurări de viață au urmat patru ani de lucru în Resurse Umane, timp în care și-a terminat formarea de psihoterapeut și în același timp descoperind alte domenii ale psihologiei, precum NLP sau Thinking Pattern Profile. „A face un singur lucru – mă tem că nu este în natura mea.”
Pe parcursul timpului, Adina a studiat foarte multe ramuri ale psihologiei, așa că în 2008 a început să lucreze ca freelancer. „Îmi place foarte mult partea cu «free» din acest termen. Pentru mine libertatea este cea mai importantă.”
Adina ne povestește că acum, după tot acest traseu, este conștientă că există un principiu de autoorganizare, că ceea ce pare a fi haotic, dar are un „input” de informație tinde să capete în final o structură. Așa cum oamenii diferiți, dar care lucrează împreună, tind să își dezvolte propriul sistem de funcționare.
„Acum, la final, îmi dau seama cum s-au legat toate (matematica, filosofia din liceu, educația, psihologia) și, când vezi că lucrurile încep să se lege, îți dai seama că totul are brusc sens.”, ne spune Adina, după ce a terminat de desenat pe flipchart toate legăturile dintre domeniile pe care le-a studiat. Cumva liniile discontinue pe care le desenase la început au ajuns să formeze cicluri închise și să se interconecteze între ele, formând un întreg.
„Când pot aduce împreună atâtea lucruri diferite, totul devine viu.” Și Adina are dreptate. De multe ori suntem atrași să facem anumite lucruri, cărora poate nu le vedem o relevanță imediată, însă cu siguranță în timp vom ajunge să le legăm cumva de tot ceea ce facem.
Chiar și atunci când îți dorești să faci ceva, însă nu poți pe moment, nu înseamnă că trebuie să renunți definitiv la acel ceva. Uneori nu este vorba despre a avea totul sau nimic. Uneori pur și simplu mai avem nevoie de ceva ce nu avem acum pentru a reuși să facem acel lucru. Important este să avem răbdare, să nu renunțăm de tot la acele lucruri și să încercăm să acceptăm și un strop de incertitudine în viața noastră.
Pe Adina o puteți găsi pe www.adinaborta.ro.
