În toamna anului 2010, pe pânza vieții mele nu erau decât trei culori: griul unei facultăți care nu mi se potrivea (ASE – Cibernetică), albastrul intens al organizaţiei în care fac voluntariat (ASER, unde eram Vicepreşedinte Managementul Proiectelor) şi albul necunoscut și promițător al pasiunii mele, arta vizuală, materializată până atunci în pictură și design de afișe. După aproape un an de voluntariat, mă prinsesem că proiectele la care lucram zi de zi în ASER erau lucrurile din care învăţam cel mai mult și cu cea mai naturală bucurie. Atunci mi-au atras atenţia, ca un magnet, comunităţile de practici CROS, deşi ştiam foarte vag ce presupun.

Primul pas a fost aplicaţia. Am şovăit puţin între cele două : pentru că mă ocupasem de marketing, PR, design grafic şi redactare în câteva proiecte din organizaţie, aş fi ales New Media School ; gândidu-mă la ceea ce presupune rolul de manager de echipă ce urma să îl am pentru un an, aş fi ales HRemotion. Pasiunea, talentul şi viziunea mea pe termen lung au fost însă busola către NMS.

De la intrarea în comunitate am început să devin, încet, pictorul dezvoltării mele.

Am descoperit întâi portocaliul învățării sociale și colaborative. Inițial, cu ceilalți membri NMS, am stabilit traseul nostru comun de învățare. Apoi, din multitudinea de idei și teme generate, am abordat câteva în cadrul întâlnirilor de Sharing. La cea despre Branding ne-am distrat desenându-ne propriile logo-uri și am învățat ce stă la baza celor mai puternice branduri din lume. În cadrul celei despre Web Design am primit feedback de la profesioniști asupra site-urilor organizațiilor noastre și am creionat idei frumoase de îmbunătățire. Au fost, bineînțeles, și altele la fel de interesante și colorate.

Prin traininguri mi-am aprofundat cunoștințele și am dobândit altele noi. Am învățat să comunic profesionist în rețelele de Social Media nu cu profilele de Facebook ale diverselor persoane, ci cu oamenii care ascund propriile pasiuni și năzuințe în spatele wall-ului. Echipa CROS m-a luminat în tainele web 2.0. Acum nu știu cum m-aș descurca fără instrumentele Google (Gmail, Calendar, Docs, Sites). Recent am început să folosesc și Google Reader pentru bloguri, Google Tasks pentru a mă organiza mai bine și Delicious pentru bookmarks. Astfel, cantitatea mare de informație care îmi stârnește curiozitatea îmi ocupă mai puțin timp. În organizație a devenit totul mai ușor când am mutat întreaga comunicare internă ASER pe Gmail, ținând și un training pentru a explica facilitățile Google celorlalți membri din organizație. Astfel, tabloul meu a devenit din ce în ce mai structurat.

Ca pictor amator, nu îmi dădeam seama cât de importante sunt instrumentele. Credeam că o pensulă și cele trei culori primare îmi sunt mai mult decât suficiente. În cadrul uceniciei din New Media School am descoperit însă cât de valoroase sunt resursele în cadrul proceselor de învățare și cât noroc am că aici sunt la dispoziția mea. Tableta grafică care m-a fascinat când am desenat afișul proiectului Dream Big, aparatele profesioniste care au început să-mi lumineze tainele fotografiei și ale clipurilor, decorul și umbrelele foto au conturat un atelier de vis pentru orice pictor la început de drum – Media Lab. Aici am găsit de fiecare dată spațiul în care ideile mele să prindă contur.

Artiștilor nu le poate lipsi, bineînțeles, nici partea teoretică. În cadrul NMS am găsit și cele mai râvnite albume de artă în cadrul programului 3 cărți pe lună, dar am descoperit și cele mai noi tendințe prin schimbul permanent de idei de pe grupul și site-ul intern al comunității.

Pentru orice artist, sfaturile și ponturile aflate de la cei din aceeași breaslă sunt cea mai importantă resursă. New Media School mi-a oferit cadrul perfect să iau contactul cu persoane din domeniile mele de interes – atât membrii din comunități, cât și profesionști de succes ce îmi puteau deveni cu ușurință mentori.

Verdele creșterii și al autonomiei în învățare mi-a completat armonios tabloul. AutonoMAREle care mi-a pus pensula în mână în cadrul programului a avut destulă răbdare și dedicare încât să  picteze o dată cu mine, să îmi arate noi unghiuri din care să privesc pictura și să îmi pună întrebări ca să  văd singură alte perspective. Am descoperit că învăț foarte bine vizual și am adoptat cu ușurință mindmap-ul ca instrument de învățare. Întâi m-am cunoscut pe mine foarte bine, apoi mi-am ales ca obiectiv de dezvoltare comunicarea interpersonală și am testat câteva metode și tehnici. Rezultatele nu au întârziat să apară – am învățat să ascult, să dau și să primesc feedback, să argumentez mai bine, să fiu mai relaxată când vorbesc în public. Acum continui antrenamentul, convinsă că autonomia în învățare este un proces pentru toată viața. Parcă nu pot să cred că înainte tabloul meu era atât de șters fără obiective de învățare la care să lucrez constant.

Violet am găsit cu împrumut la HRemotion, unde am participat la cursurile 2.0 de Managementul Echipei. Acestea au fost numai în număr de șase, spre deosebire de cele 14 dintr-un semestru de facultate, dar au fost infinit mai utile. Pornind de la fiecare dintre noi, cei șase participanți și problemele noastre din echipe, Christian Scholtes, profesorul nostru, a construit împreună cu noi un proces frumos și personalizat de învățare, cu lecții foarte aplicabile.

Experiența New Media School de anul acesta mi-a adus culori pe care nu le cunoșteam, iar eu am devenit artistul care își conturează propria operă. Și, mai mult decât atât, am încercat să aduc fiecare culoare și în tabloul organizației mele. Acum, paleta mea de pictor mai are încă un infinit de nuanțe ce așteaptă să fie descoperite și, dând un zoom out, mi-am dat seama că nu am terminat decât un colț dintr-o pânză albă ce sper să o transform într-o capodoperă : dezvoltarea și învățarea din viața mea. De aceea, în anul doi de comunitate, voi căuta în continuare să ajung la măiestrie.

Join the discussion 3 Comments

Leave a Reply to Gabi Cancel Reply