Strategie. Strategie. Strategie. Cu cât repeți mai mult cuvântul, cu atât îți dai seama că e folosit în cele mai diverse contexte, cu sensuri nu tocmai identice. Mai repetă-l de două ori, si îți vei da seama că poate nici tu nu îi stăpânești întelesul în totalitate.
Întalnirea a doua a cursului de Strategii online a fost ceva mai mult despre strategie și mai putin despre online. Am înțeles cu toții că înainte de a vorbi aplicat, trebuie să avem o întelegere profundă a conceptului general.
Am pornit de la cartea lui Jack Trout – „Trout on Strategy”. Definiția oficială spune că strategia se referă la a găsi cea mai avantajoasă poziție în raport cu inamicul. De reținut: este esențială poziționarea organizației, așadar elementul de diferențiere.
În ceea ce privește „inamicul”, în urma discuțiilor, am ajuns la concluzia că atât timp cât abordezi strategia din punct de vedere al competiției, vei fi pe locul 2, te vei subpoziționa. Ea poate fi abordată cel puțin la fel de eficient din punct de vedere al relației cu consumatorul.
Spre deosebire de tactici, care reprezintă idei singulare, transformate în acțiuni specifice, strategia e ceea ce te face unic, oferă viziunea globală, mobilizează resursele pentru a anticipa tacticile necesare. Trout făcea o analogie interesantă: dacă tactica este cuiul, atunci strategia este ciocanul.
Am dezbătut două variante: strategia trebuie construită pornind de la tactici sau adaptăm tacticile la strategie? Concluzia a fost că se pot folosi ambele abordari. Însă, în cazul în care alegi să pornești de la tactici spre strategie, trebuie să cântarești atent înainte, să conștientizezi dacă merită sau nu să schimbi misiunea organizației pentru respectivele tactici. De exemplu, atunci când lanțul de magazine Mega Image s-a supus consumatorilor care „alergau” după reduceri, strategia organizației s-a schimbat și și-a pierdut pozitionarea de supermarket „premium” în mintea multor clienți.
Clișeicul „Life is about the journey, not the destination” se poate aplica și în cazul strategiei – lucrurile nu se învârt neapărat în jurul scopului, ci mai degrabă în jurul direcției pe care strategia o dă. Să ne gandim la cazul „Let’s do it, Romania!”. Strategia lor de comunicare a fost să transforme, pentru o zi, strânsul de gunoaie în ceva cool. Au făcut asta oferind exemplul altor țări, plasând în mintea noastră că putem fi la fel de civilizați. Ce a transformat evenimentul într-un succes a fost strategia „bandwagon”, ideea că un serviciu sau produs este cu atât mai dezirabil cu cât mai multă lume îl folosește, un fel de „spirit de turmă” de la noi.
Așadar, strategia este ceea ce te face unic, alături de cel mai bun mod de a transmite clienților acea diferență.
„Better products or services don’t win. Better perceptions do”.
Interesantă ideea de poziționare competitivă. Am regăsit conceptul ăsta în Tribal Leadership (http://about.zappos.com/tribal) și se referea la cultura internă a organizației și la modul în care angajații se poziționează -mental, la nivel de percepție- față de alte organizații. O poziționare internă, a oamenilor care lucrează în organizație, însă nu neapărat dintr-o poziție de comunicare.
De asemenea, strategia de “bandwagon” este similară cu un principiu de influență socială din web design. La bază el raspunde la întrebarea “cine spune?”, dacă sunt mulți, atunci oferă mai multă încredere (la fel ca la torenți). Nu am găsit un link pertinent pentru principiul de mai sus, însă am găsit un studiu interesant care spune că influența socială poate avea un efect mai mare decât SEO (http://socialmediatoday.com/siteprebuilder/457035/social-influence-trumps-seo-leading-blogging-and-marketing-sites).
Observația mă face să mă gândesc că stimulii sunt asemenea unor “reflexe” care ne fac să avem anumite comportamente. Trebuie să avem în vedere insight-uri ca astea atunci când ne gândim la o strategie care să genereze un anumit tip de comportament.