Ne-am implicat in Proiectul EcoChampions inca de anul trecut, cand o echipa din CROS a inceput sa tina traininguri pentru voluntarii liceeni din Constanta.
Proiectul e initiat de Asociatia MaiMultVerde si Grupul CEZ, in parteneriat cu Inspectoratul Judetean Constanţa şi Organizatia Mare Nostrum. Au lansat EcoChampions in anul 2010 in zece scoli si licee constantene, elevii participand la cursuri teoretice si practice referitoare la ecologie si managementul proiectelor de voluntariat. In 2011 au mai fost adaugate scoli si licee in proiect, inclusiv scolile generale din Cogealac si Fantanele.
Am intrat in primul training asteptandu-ne sa intalnim liceeni frumosi, dar ne-am trezit mai mult decat impresionati dupa primele interactiuni. O sa fiti si voi, daca mergeti pe site-ul EcoChampions sau pe pagina de Facebook, sa le vedeti proiectele (plantari, concerte caritabile, ecologizari, mars de biciclete, flash-mobs). Asa am acceptat sa ne insinuam si in organizarea taberei in care ajung cei mai implicati dintre voluntarii cluburilor EcoChampions.
Am functionat ca un “Rent-a-Team”(un mecanism prin care studentii comunitatilor pot castiga experienta lucrand cu alte organizatii sau cu companii), si 4 studenti ai Universitatii Alternative au lucrat cu Asociatia Mai Mult Verde si Mare Nostrum pentru organizarea taberei.
Pentru noi asta a insemnat designul si pregatirea activitatilor din tabara, pregatirea plecarii si mentinerea legaturii cu parintii si coordonatorii. Pentru participanti a insemnat inscriere, asteptarea raspunsului, bagaj si …
- Ziua 0
“A inceput trist… in gara din Constanta, in jurul orei 8 cred, cu o gramada de fețe triste si o intarziere de 30 de minute.
Trebuie sa va spun ca stiam vreo 4 persoane si poate alte 2-3 “fetze” cunoscute, dar nimic special. Din primul moment in care am urcat in autocar am cautat cu privirea un loc in care sa fiu singur. Nu vroiam sa socializez cu nimeni, toti mi se pareau bosumflati.
Dupa un drum lung si obositor, intrarea hotelului CFR din Predeal mi s-a parut un fel de poarta ce duce spre Nirvana sau asa ceva.”
Ne-am straduit sa scoatem pe toata lumea din starea asta si atmosfera s-a relaxat prin jocuri de cunoastere, informatii despre program, cina si petrecere in pijamale.
- Ziua 1
As putea spune lucruri frumoase despre fiecare zi, dar am sa ma rezum la a povesti zilele care m-au impresionat cel mai tare.
Prima zi, a fost cea mai usoara. Stiam pe toata lumea. Putini baieti, asa ca le retineam numele usor. Iar fetele, depasindu-ne numeric cu mult… pentru mine erau toate “pisi”.
“Pisi 1 imi dai si mie ochelarii? Te rog![…] AAA! Sunt la pisi 2?” cam asa se desfasura orice conversatie. Desi intr-un final le-am invatat numele (fie binecuvantat cel ce a inventat ecusoanele!) a fost amuzant. Era un fel de gluma de tabara.
Prima zi a fost despre cunoastere, despre lucru in echipa si despre depasirea propriilor limite. Ne-am facut “blazoane” si motto-uri pe echipa, ne-am ascuns obiecte pentru orientare in teren si ne-am incurajat unii pe altii in “Parc Aventura”. Nu stim cum… dar ne-a ramas energie si pentru petrecere.
- Ziua 2
A inceput cu o recapitulare a zilei precedente si cu o conversatie despre invatare. Invatarea e despre libertate, curiozitate, pasiune si perseverenta, cum zice Flori in articolul despre CROS Camp. “învăţarea porneşte de la dileme, întrebări, dorinţa de a şti lucruri noi, de la pornirea interioară de a descoperi. Lumea şi pe tine.” Invatarea nu e doar despre scoala, profesori care nu ne inteleg, informatii turnate in forme care n-au legatura cu noi.
De indata ce descoperim ca invatarea e despre noi, despre ceea ce ne place si ca are legatura cu toate experientele prin care trecem si cu cat de bine ne simtim in pielea noastra… suntem mai luminosi!
Asa ca in a 2-a zi am invatat despre evaluarea proiectelor, am reflectat asupra proiectelor EcoChampions din 2011, am luat invataminte si ne-am bucurat impreuna de rezultate la “10 seconds of glory”.
Ziua a 2-a a fost cea mai frumoasa. Ziua in care ne-am simtit ca niste razboinici sau ca niste lorzi. Caci am calarit. Fiecare calut avea povestea lui… dar nu asta m-a impresionat asa tare.
Seara aceea mi-a lasat o amprenta frumoasa in memorie. A fost seara in care toate echipele s-au “confruntat” la diverse jocuri.
Ca orice “mare” capitan, am decis sa port un tricou in culoarea echipei mele (rosu). Am zis ca ii motivez mai bine. Si ce chestie, chiar am reusit. Din 3 jocuri, 2 locuri I si un singur loc III. Cred ca inseamna ceva!
In acea seara, m-am simtit lider, am simtit ca oamenii au incredere in mine. Am inteles cu ce se mananca presiunea rezultatului (cu multa paine). Si am vazut si eu cum este sa te simti ca un adevarat “campion”.
Si a fost una din serile in care am ras cel mai mult, caci simteam nevoia sa ma descatusez. Si ce pot spune, simteam nevoia sa socializez cu niste bosumflati. Iar acesti bosumflati mi-au “shutit” din tacticile de intimidare si m-au disperat pana la sfarsitul taberei. Intrebari ca “papucii mei sunt albastri?”, “crezi ca mai trebuie sa trag la sala?” sau “tricoul meu sta bine?” aparent fara importanta, erau adevarate instrumente de tortura pentru mine.
- Ziua 3
A treia zi a fost despre planificare si instrumente care te ajuta sa ai proiecte mai bune. Asa ca am invatat (fara sa ne plangem ca stam in sala de curs :)) despre analiza SWOT, obiective SMART, diagrama GANTT si ne-am facut planul pe un an intreg.
Dupa-masa ne-am relaxat la “Paradisul acvatic” si n-am mai vorbit asa mult despre proiecte… iar seara a fost dedicata filmelor – Les Intouchables – un film despre prejudecati, prietenie, succes pe care ti-l construiesti singur.
- Ziua 4
Ziua dedicata autocunoasterii, dezvoltarii si ideii de “branding personal”. Participantii si-au sunat 3 prieteni sa vada daca parerile lor despre ei corespund cu parerilor prietenilor lor despre ei. S-a lasat cu destul de multe “diferente”.
Pot spune ca in seara in care am castigat la concursul de intrebari am lansat un fel de “i’m lovin’ it “ .
Prin asta – fara sa vreau – am invatat pe propria-mi piele despre “branding personal”. Abia in ziua a 4-a zi am aflat cu ce se mananca branding-ul.
Si daca arunc o privire de ansamblu, nu sunt singurul care a reusit asta. Ma gandesc doar la coaforul de la 306. Primul brand marca Tabara Ecochampions lansat. Dupa el au aparut alte 50.
Am plecat cu noi definitii si perceptii asupra lumii, asupra unor idei si in special asupra faptului ca acest mare brand aflat in decadere – numit Romania – mai are o sansa.
Romania mai are o sansa daca investeste in astfel de tineri dornici sa cunoasca, sa construiasca si sa lupte pentru schimbare. Dupa masa de pranz ne-am incumetat la o drumetie spre “Pietrele lui Solomon” si participantii au reflectat la vietile lor. “Cycle de vie” sau “bicicleta vietii” le-a dat de gandit multora dintre ei – cat de mult vreau sa investesc in cariera, cat in sport, cat in familie si viata personala?
Seara ne-am inspirat cu filmul CROS Camp – Invata cu atitudine!, cu jocuri si cu o bataie cu perne.
- Ziua 5
Penultima zi de tabara a fost despre cum cresti frumos si despre cum dai mai departe ceea ce stii. O parte din participanti au tinut mini-sesiuni de training si prezentare in fata colegilor lor. Le-a placut asa de mult sa fie in fata incat au cerut timp suplimentar.
Atunci cand ai o echipa in spate (erau cate 4 sau 5 reprezentanti ai unui club de 20 – 30 voluntari) e foarte important sa te ocupi de dezvoltarea echipei ca intreg si de invatarea si dezvoltarea celor din echipa, individual. Sper ca au invatat si despre asta.
Seara ne-am distrat in Brasov si am organizat o petrecere monstruos… de reusita!
As fi un mare arogant daca nu as aduce niste multumiri speciale oamenilor care au avut grija de noi. Si ca sa ofer o nota de dramatism acestui lucru am sa ii repartizez pe cei 4 omuleti care mi-au castigat respectul, increderea si poate iubirea platonica neconditionat in rolurile unei famili. Caci asta zic eu ca am format in final, O FAMILIE.
In rolul MAMEI: Gabi. Caci daca vroiam sa facem ceva mereu ii ceream ei voie. Fie ca vroiam la magazine sau sa mai stam dupa ora de culcare sau alte lucruri, ei ii ceream permisiunea. Mereu gata sa ne indrume, mereu acolo.
In rolul Tatalui, l-as pune pe Maxi. Pentru ca el mereu ne asculta ofurile…”Maxi ne este foame! Rezolvi cu mancarea?”. Printre cele mai calme persoane pe care le-am intalnit. Mereu gata sa ne resolve problemele, mereu acolo.
In rolul surorii mai mari, clar Ana. Mereu in umbra, asteptand momentul in care sa ii cerem un sfat, sau sa mai vorbim despre diverse lucruri. Mereu acolo.
Si ultimul dar nu cel din urma, Alex, varul care mereu stie sa ne faca se ne simtim bine. Glume, joculete, cantece. Mereu cu zambetul pe buze, mereu acolo.
Din punctul meu de vedere, expresia asta ii caracterizeaza cel mai bine pe cei de la CROS – “Mereu acolo!”. Acesti omuleti si-au gasit un loc in sufletele a 50 de alti omuleti care aveau nevoie sa fie indrumati.
Si ca sa inchei… desi nu-mi doresc acest lucru… Experienta din aceasta tabara m-a facut sa lansez un fel de vorba de duh “Plansete, necazuri si suparari vor fi mereu. Dar oamenii sunt frumosi atunci cand zambesc.” Si intr-o societate in care oamenii sunt tristi, noi ii putem face frumosi. Am invatat ca pot, ca vreau si ca voi reusi!
Vocea principala a acestui articol e Tavi – unul dintre cei 40 de participanti si voluntari EcoChampions. L-am rugat sa ne relateze experienta si ne-am bucurat mult vazand gandurile lui. Multumim!
Cum schimbi lumea la 13, 14… 16, 17, 18 ani… 80 de ani? Nu exista o reteta simpla, nu exista un manual ce trebuie invatat pe de rost, dar exista un drum cat de cat sigur – te implici in experiente de invatare si te transformi incet-incet dinspre “nu se poate!” inspre “pot, vreau si voi reusi!”
- Ziua 6
